A fost acel weekend din an în care Bulciul prinde viaţă. Pe drumul superb care duce de la Arad la Bulci au trecut sute de maşini, satul s-a dovedit a fi neîncăpător pentru a putea parca toate maşinile care i-au adus pe arădeni, timişoreni, bihoreni şi nu numai la festival. Corturile au pus stăpânire pe iarba din localitate, iar de festival au beneficiat şi localnicii de pe la Bata şi din împrejurimi, în condiţiile în care cei care au decis că nu mai e vremea lor de stat la cort au ales să doarmă pe la pensiunile din vecini.

Un deceniu… neschimbat
Cei zece ani care au trecut peste festivalul de folk de la Bulci nu au făcut altceva decât să lege şi mai multe prietenii. Nu au schimbat defel festivalul, nu l-au stricat, nu l-au elitizat, deși frica ultimilor ani, în care tot mai mulți arădeni au ales să vină în august la Bulci, la festival, teama că altceva și altcineva va pune stăpânire pe Bulci, a fost acum mai prezentă ca niciodată. Poate și pentru faptul că numărul celor prezenți a fost mai mare. Și totuși, cei care au venit pentru prima dată al Bulci nu au schimbat cu nimic atmosfera flower power de aici, ci păreau că ar contribui din plin la consolidarea ei. Nimic nu a atins Bulciul celor care au bifat festivalul an de an.
Vineri și sâmbătă la Bulci a fost cu întoarcere în trecut, o reversie atât de ușor de făcut acolo, cu ajutorul muzicii, al oamenilor, al atitudinii lor. A fost cu îmbrățișări multe, cu flori în păr, cu multă veselie. Mai nimic din prezent nu a pătruns la Bulci în weekendul ce a trecut. Doar cortul USR, și al lor „#FărăPenali”, îți amintea că, într-un fel sau altul, la final de festival, când boxele se vor strânge și artiștii vor pleca de la Bulci, iar tu îţi vei aduna cortul, vei fi oricum nevoit să te întorci în Aradul și România cotidiene.

Te-ntorci în timp
Dar până atunci, în weekend, puteai să străbați un drum județean superb, pentru a vorbi apoi nevorbite cu prieteni veniți special la Bulci din occidentul la care în alte condiții încă visăm, cu organizatorii, cu artiștii, ca între frați, puteai să te întinzi pe iarbă și să dormi, puteai să faci o baie în Mureș ca să nu te omoare vara, puteai să te uiți cât doreai la oameni, pomi, flori.
Niciuna dintre coordonatele festivalurilor, hai să le zicem de pe acum clasice, nu le vei regăsi, spre norocul celor care chiar asta își doresc, la Bulci. Aici nu e niciodată cu bilet de intrare (şi nici nu va fi, promit organizatorii), nu e cu brățări de acces, cu activități gândite să le ocupe timpul participanților în orele în care nu sunt concerte, nici cu garduri, nici cu tarabe cu mâncare și băutură scumpă (tarabele de la Bulci te întorc şi mai mult în timp și te fac să fii conștient că ești undeva, departe, la ȚARĂ) şi nici măcar cu muzică. La Bulci ai impresia că nu muzica contează, ci tot ce e pe lângă ea. Până la urmă nici nu e vorba de festival la Bulci, niciodată la început de august nu a fost așa, deși asta ai crede, ci de o stare pe care o atingi acolo, doar acolo, timp de două zile.

***
Pentru cei care însă iubesc de mor muzica folk – şi au fost mulți, foarte mulți la Bulci, atât de mulți de vineri îți era chiar frică că e vorba de un festival veritabil -, au cântat cu inima mai mult decât cu orice altceva Mircea Baniciu & Band (Teo Boar & Vlady Cnejevici), Mircea Vintilă, Marius Bațu, Daniel Julean, Călin Pop, Adrian Ivanițchi, Nelu Pitic & Trupa de Serviciu, Mircea Bodolan, Didina Curea, Monica Cojocaru & Gillbert Ghicolescu, Maria Gheorghiu, Felix, Dinu Olărașu, Jul Baldovin, Florian Jianu, Noni Groove, Trupa06, Raul Nica, Arthur.