Final de JAZZAR: Pledoarie pentru un oraș mai VIU

ARAD. La nicio zi de la încheierea celei de-a patra ediții a Festivalului de Jazz – JAZZAR, Aurelian Boiț, unul dintre inițiatorii proiectului care și-a propus să pună Aradul pe harta evenimentelor de același gen, a făcut o trecere în revistă a plusurilor și minusurilor, cu accent pe dorința de a avea un oraș cât mai viu.

„Când muzica ne adună, Aradul devine acasă pentru suflet”, spune Boiț, care menționează că este pentru prima dată când festivalul a primit sprijin din partea Ministerului Culturii – o recunoaștere națională a unui proiect care a crescut organic, cu perseverență și discreție.

„Acest sprijin a fost oferit special pentru componenta de jazz simfonic – o noutate absolută la Arad.”

Aradul – între vis și structură

Analiza festivalului s-a transformat într-un apel pentru un Arad cultural mai coerent. Boiț a identificat câteva atuuri nevalorificate, cum ar fi poziția geografică, proximitatea față de Ungaria și Serbia, deschiderea naturală către un public internațional.

„Zece turiști din Ungaria au decis să rămână la concert. La final, ne-au spus: «Revenim la anul.»”, considerat a fi un exemplu concret că Aradul „poate deveni un pol al turismului cultural internațional” – dacă există o strategie care leagă evenimentele locale de infrastructură, comunicare și promovare.

Boiț propune un model integrator, în care jazzul se alătură altor forme de expresie – de la arte vizuale la poezie, de la educație la implicare civică. Masterclass-ul susținut de Johnny Bota sau videomappingul poetic semnat de Virginia Domoiu arată că festivalul e mai mult decât muzică: e un spațiu de învățare, de comunitate și de reflecție.

Fără sincronizare, dar cu orar restrâns

Organizatorul JAZZAR a atins și un alt subiect sensibil, și anume lipsa de coordonare între evenimentele din oraș, dar și ora până la care astfel de evenimente se pot desfășura în aer liber. Deși fără accente polemice, mesajul e clar:

„Putem evita ca evenimentele organizate în Arad să interfereze unele cu altele, așa cum s-a întâmplat anul acesta.” Publicul este, de multe ori, același – iar suprapunerea programelor duce la fragmentare și efort irosit. În plus, diferențele de tratament între evenimente culturale și alte tipuri de activități devin frustrante, în opinia sa.

„Nu este corect ca evenimentele culturale să se încheie la ora 23:00 sub amenințarea sancțiunilor, în timp ce pe Ștrand muzica poate răsuna fără restricții până la 4:00 dimineața.”

Aici, Boit propune o soluție simplă: o regândire a regulamentelor, cu o oră-limită unitară pentru toate zonele orașului. În weekend-uri, până la ora 1:00. Un compromis rezonabil, care ține cont și de nevoia de odihnă, dar și de vitalitatea orașului.

„Ar trebui să nu facem din Ștrand o excepție permanentă, ci să găsim o regulă echitabilă pentru toți.”

Un oraș care merită mai mult decât nostalgie

Tonul final al mesajului este unul de mobilizare colectivă, cu încredere în potențialul orașului, dar și cu o chemare la acțiune:

„Dacă ne dăm mâna toți arădenii și începem să credem în potențialul orașului nostru, dacă ne ridicăm privirea dinspre critică și ne uităm mai mult spre construcție, vom reuși.
Evenimentele precum JAZZAR trebuie văzute nu doar ca momente artistice, ci ca instrumente de regenerare urbană. Ele pot reda orașului o identitate culturală contemporană, pot atrage turiști, pot susține educația artistică și pot inspira comunitatea.”