La nici 100 de metri distanță de Stația CFR, cea nou reabilitată, prevăzută cu lifturi și scări rulante, mizeria colcăie la propriu. Imediat cum treci peste liniile de cale ferată înspre cartierul Grădiște, o rută foarte frecventată de arădenii din cartier, chiar la piciorul pasajului ce duce spre Grădiște, în apropierea țevilor de termoficare este un dezastru ecologic. Aproximativ 30 de suflete, oamenii ai străzii care își îndulcesc fiecare zi cu câteva grame de aurolac în pungi, cu ochii injectați și cu mâna întinsă după ceva bănuți, își duc veacul în acest loc și în proximitatea Gării CFR Arad. Nu este o noutate nici pentru arădeni, nici pentru Municipalitate și nici pentru Poliția Locală Arad, care au încercat de mai multe ori să-i disperseze pe acești oameni veniți din afara municipiului nostru. Din păcate, fără niciun rezultat. Am mai scris în decursul anului 2015 despre acest loc, nu o dată, ci de mai multe ori. Acum, în februarie 2016, e tot aşa. Şi legea tot aceeaşi. Oamenii străzii trăiesc tot aici, au trecut cu bine peste iarnă, iar locul în care stau este un adevărat focar de infecție. Imaginile vorbesc de la sine.

Vor să lucreze, dar…

Am stat de vorbă cu doi tineri pe care i-am întrebat de ce au ales să stea pe stradă. Iată ce ne-au spus: „Niciunul dintre noi nu este din municipiul Arad. Câțiva dintre noi am mai lucrat pe unde am apucat, dar fără buletin nu poți să faci nimic. Cei de la Poliția Locală Arad, împreună cu membrii unui cult religios, au început să ne facă buletine. Probabil într-o lună vom avea cu toții buletine. La centrul de pe strada 6 Vânători, dacă mergem să mâncăm, ni se cer 6 lei pentru cei care sunt din afara județului și 3,5 lei dacă ești din municipiu. Noi nu avem niciun venit. De unde să dăm bani? Am vrea să lucrăm în folosul comunității, să primim niște bani să ne descurcăm și noi. Dar nu avem cum, fără buletine. Nu avem nimic. Doar hainele de pe noi. De unde venim nu ne putem întoarce. Este foarte greu”.

Muncă în folosul comunității

Chiar dacă nu toate cele declarate de oamenii străzii sunt adevărate, chiar dacă legislația nu permite ca lucrurile să se îndrepte, munca în folosul comunității pentru o sumă de bani, amintită de ei, poate doar ca să dea bine, ar putea fi o variantă de luat în calcul. Poate, astfel, acest fenomen care dă mari bătăi de cap autorităților locale, dar mai ales arădenilor, ar putea avea o rezolvare. Pentru că aşa nu se mai poate.

Dincolo de civilizaţie

Cei ce locuiesc pe țevile de termoficare își duc veacul în Gara CFR Arad și în proximitatea ei. Adică în zona principalei porţi de intrare în România pe șina ferată, Stația CFR Arad, mândria celor de la Căile Ferate. O imagine greu de acceptat pentru turiști – un oraş sub asediul boschetarilor, al oamenilor străzii – care nu face cinste nici CFR-ului cu al său proiect european de milioane, nici Aradului cu ai săi gospodari, dar, mai ales, care îi sperie zdravăn pe arădenii care trec prin zonă. O imagine nedemnă până la urmă de un oraș civilizat. O imagine întreţinută desigur şi de noi, cei care credem că mila noastră şi scoaterea unui leu din buzunar pentru tinerii de pe stradă ne va duce în Rai. Pe pământ, aici, în Arad, însă, nu e bine.