Fract/fraht pentru „paveldani”

S-a tras cortina şi peste ultima şedinţă de cenaclu înainte de vacanţa mare. Ne-am întâlnit din nou cu cenacliştii timişoreni. A doua oară. La o cafea, pe terasa unui superb restaurant (şic!). La ora 17, ca englezii. Cu singura deosebire că aceştia beau ceai. Prima dată i-am văzut şi auzit pe membri cenaclului „Pavel Dan” în 2008. Apoi intenţionam să mergem noi la ei, dar nu ne-am mai dus. Mai hotărâţi, mai darnici de afirmare şi de vizibilitate dincolo de malurile Begăi, „paveldanii” ne-au luat-o iar înainte. Oaspeţii au purtat un nume: Monica Stănilă (un vip al poeziei tinere, autoare a două volume de pozie, prezentă la mai multe ediţii ale Festivalului de poezie de la Săvîrşin), Marian Oprea (poet erotic sau erotoman, dupa Vasile Dan), prozatoarea Andrada Jichici (o scriitoare în formare), Octavia Sandu (care scrie la fel de bine şi poezie şi proză), Ana Puşcaşu, Beatrice Serediuc şi Aleksandar Stoicovici. Ultimii patru, două prozatoare şi doi poeţi au citit texte interesante. Înainte însă i-a prezentat cel care ţine treaz spiritul cenaclului studenţilor şi nu numai, scriitorul Eugen Bunaru.

Lectura timişorenilor

Octavia Sandu a citit „Pescarul – peşte”, un text scris cu o mână sigură. O parabolă, care decriptată, are mai multe semnificaţii. Vorbeşte despre comunicare, despre pariul cu viaţa, despre miza ei, despre profunzimea existenţei, despre esenţe şi aparenţe etc. De remarcat apoi ştiinţa gradării emoţiei şi finalul neaşteptat.

Beatrice Serediuc a citit un fragment de roman, intitulat „Fetiţa cu pisicile”. A demonstrat că e o prozatoare cu o scriitură nervoasă, fără inhibiţii. Textul ei musteşte de viaţă, cu lumini şi umbre, plin de culoare, o viaţă trăită la extreme, cu intensitate. Indiscutabil, avem de-a face cu o autoare fascinată de paradoxurile realităţii, capabilă să se dedubleze, să se fragmenteze, să se autoimagineze. În concluzie, să scrie bine.

Ana Puşcaşu a citit cinci poeme. Suficient pentru a dovedi talentul unei potese în formare. Fiecare ilustrând starea de spirit şoroc agresat de reaşotate. Până la teamă, singurătate ori angoasă. Un eu liric care se salvează însă prin puritate, tandreţe, intimitate şi dragoste de viaţă: „mă gândesc brusc / ce bine ar fi să ne întâlnim / din întâmplare într-un oraş din sud / şi acolo să petrecem împreună / o după-amiază întreagă / numarând pisicile ce străbat piaţa”.

Aleksandar Stroicovici a citit un set de 12 poezii. Încărcate de simboluri şi de inserţii livreşti. Sofisticate şi ca structură. Uşor de încadrat în modernism şi neomodernism. Dense prin imagistică şi înţelesuri. Un adevărat tur de forţă pentru cititorii inteligenţi şi culţi. Nu oricine poate descrifa ce tâlc ascunde „peştele din lagodărie”, un „câine andalez”, „străzile reci din Figueres” sau „pielea lui Freud”. Să nu uit, o încercare şi pentru cititorii cu o cultură şi practică religioasă. Aşadar, am cunoscut un poet pretenţios cu cititorii lui, cei ignoranţi cred ca nici nu-l interesează.

Concluzii critice

Tonul discuţiilor l-a dat Vasile Leac. Impins în arena criticilor de ceilalţi participanţi. Cum era de aşteptat, a fost dur cu tinerii autori. Le-a ţinut o lecţie de cum se scrie literatură, renunţând la balast şi apelând la esenţe, la „simplificări” ale retoricii. Conştient că a cam exagerat, a încercat s-o dreagă, laconic, folosind termeni ca „O.K.”, „perfect” şi exemplificând prin pasaje din textele citite. Critic au abordat producţiile literare şi Gheorghe Mocuţa, Horia Ungureanu şi Vasile Dan. Concluziile au fost acestea: toţi stăpânesc arta de a compune texte literare; toţi au chemare spre literatură; toţi ar trebui să-şi limpezească petorica.

Rămâne, peste tot şi toate, amintirea unei întâlniri cu tinereţea spritiului. Şi speranţa că în toamnă îi vom reîntâlni pe Octavia, Beatrice, Ana, Stoicovici şi pe ceilalţi. La Timişoara!

„Tinerii aceştia fac literatura prezentului şi neîndoios numele lor vor însemna în curând ceva”   (Eugen Bunaru)

Lucia Cuciureanu

redactia.jurmalaradean@informmedia.ro