JURNAL ARĂDEAN: Florin Galiș, sunteți fondatorul celui mai cunoscut club de socializare din Aradul ultimilor ani, ne referim aici la Sufrageria Arădeană. Ce schimbări aduce în viața dumneavoastră această activitate, să-i zicem, vocațională?

FLORIN GALIȘ: Ca să-l parafrazez pe celebrul Viktor Frankl cu a sa memorabilă evocare a experienței de lagăr, omul este – sau ar trebui să fie – într-o permanentă căutare a sensului vieții. Cred că mi-am găsit un sens important al vieții mele în a aduce oamenii împreună, în a-i provoca și a-i scoate din zona de fals confort pe care o dau interfețele care te îndeamnă să cunoști lumea prin intermediul unui ecran și a unor aplicații. Mai mult decât asta, viața unei comunități trebuie să aibă cât mai multe momente de interacțiune directă între indivizi, de vibrație adevărată, de cunoaștere nemijlocită a oamenilor merituoși din jurul nostru. Asta și-a propus să facă – și chiar face, în măsura capacităților și inspirației noastre – proiectul numit Sufrageria Arădeană. Despre schimbările din viața mea ce pot să spun?! Sunt acelea care apar în viața oricui care simte o nevoie să realizeze ceva cu sens și cu miez. Dar mă bucură faptul că nu sunt singur în această aventură, am avut și am alături oameni faini cu care mă sfătuiesc și de la care, adeseori, mă inspir. Nu este un one man show, ci un creuzet în care se adună multă inteligență și inițiativă creativă, de la un important număr de oameni, fie că sunt prieteni, colegi sau doar arădeni cu drag de comunitatea lor.

J.A. Sufrageria e un proiect pentru Arad, l-ați gândit cumva ca pe un argument identitar al comunității arădene?

F.G. Orice comunitate din lumea de azi ajunge la nevoia de a se valida identitar. Eterna dilemă – cine suntem, de unde venim și încotro mergem – se aplică la fel de bine la indivizi și la comunități. Da, cred că Aradul suferă de o anumită criză identitară, iar dacă nu mă credeți vă provoc să răspundeți în trei propoziții – hai, fie, fraze – la întrebările astea. Dar faptul că suntem conștienți că avem o problemă nu trebuie să ne facă să băgăm capul în nisip. Din contră, parcă acum mai tare ca niciodată, Aradul și arădenii ar trebui să arate că au vână, că sunt în stare să răspundă relativismului în expansiune al lumii prezente cu sinceritate și coerență. Dar aceste lucruri nu se pot face cu o societate fragmentată și prinsă în derizorii lupte intestine, fără a avea măsura justă sau ignorând cu bună știință sau datorită unor manipulări semnificațiile lucrurilor care ne definesc. Prin Sufragerie încercăm să demonstrăm că lucrurile care ne apropie sunt mult mai importante decât cele care ne separă, că Aradul a avut, are și va avea valori, adevărate repere în jurul cărora putem crește sau chiar renaște un spirit pe care îl credem deja pierdut.

J.A. Dacă tot m-ați provocat, o să o fac și eu. 2024 e un an electoral prin excelență. Aveți în spate nu puțină experiență în politică și o istorie personală legată de alegeri, cunoscută de mulți. Vă tentează ideea de a reveni în politică, eventual chiar de a candida în acest super-an electoral?

F.G. Da, recunosc că întrebarea asta reprezintă o provocare. Nu vă ascund că am avut și în decursul ultimului an câteva propuneri sau tatonări din zona politică. Atâta doar că revenirea sau nerevenirea mea în ringul politic nu ține, pe de o parte de o ambiție personală sau, pe de altă parte, de o abordare fals elitistă a ceea ce înseamnă politica azi. Nu! Aș putea gândi o revenire în politică doar dacă ar fi oameni – și nu puțini – care să își dorească asta. Așa cum am zis la început, să găsim un sens acestui lucru. Nu găsim sens, stăm acasă.

J.A. De acord. Dar să presupunem că ați avea pe masă o propunere concretă a cuiva de a participa în alegeri. Ce ați face?

F.G. Dacă aș considera că propunerea nu trebuie să ajungă la sertar sau, mai rău, la coș, în prima fază m-aș consulta foarte serios cu cei din cercul meu apropiat. Dar asta nu ar fi de ajuns. Aș face un fel de sondaj de opinie online, în care oamenii care mă cunosc – direct sau indirect – să îmi împărtășească părerea lor. Aș putea lua o decizie abia după ce m-aș lămuri că arădenii consideră că am un rost în povestea politică, o narațiune care are din păcate și consecința de a îndepărta mulți prieteni și cunoscuți, oameni pe care îi prețuiesc. Dar un demers de genul ăsta nu e niciodată lin și lipsit de pericole. Dar, până la urmă, e o chestiune de asumare. Dar această asumare are nevoie de o prealabilă evaluare, și nu una de fațadă.

J.A. Foarte bine, dar tot nu mi-ați răspuns. Da sau nu?

F.G. Vorbiți dvs. cu politicienii despre care credeți că ar putea să-mi ofere variante politice serioase. O să vă răspund apoi, dar tot după ce voi filtra lucrurile așa cum v-am spus mai înainte.

J.A. Să înțeleg că încă nu aveți nicio variantă serioasă? Sau e doar evitare a unui răspuns?

F.G. Variante există. Cât de serioase, vom vedea.

J.A. Asta înseamnă că vom mai discuta despre acest subiect, peste o vreme.

F.G. Cu mare plăcere.