adelin stoianov says:

Așa s-a ajuns ca, în anul 2006, domnul Falcă să ajungă să promoveze un proiect de hotărâre prin care, surpriză și șoc!, să cedeze terenul grecilor, fără ca aceștia să mai aibă vreo obligație. Asta în timp ce, la Cluj, administrația locală rezilia contractul cu aceeași societate, tot pe motivul că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale. Așa-i, Aradul nu e Cluj!

Și-atunci a început Falcă, așa cum îl cunoaștem cu toții, să ne „pună niște bărbi”, încât credem că si baronul Neuman să răsucea în mormânt!

Deci, din cauza faptului că „SC CASAROM nu și-a respectat unele obligații (nu unele, multe! – n.red) și termene precizate în contractul de vânzare-cumpărare”, Primăria Arad urma să primească înapoi 29 de hectare din cele 63,48, însă terenul vândut rămânea… vândut!

Însă, nu numai că rămânea în proprietatea grecilor, dar Falcă, ajutat de un Consiliu Local obedient și majoritar PDL, a scos din contract, printr-un act adițional (Vezi fereastra de mai jos), toate obligațiile asumate de cumpărător în anul 2001.

Adică, în loc de: „să construiască locuințe pe terenul ce face obiectul contractului, conform PUD”, s-a modificat în: „Casarom are dreptul de a construi pe terenul său locuințe și dotări de cartier cu respectarea unui nou PUZ/PUD care va fi supus aprobării CLM”.

Obligația: „vânzarea terenului fără niciun fel de utilități instalate va fi făcută respectând dreptul de preemțiune al CLM Arad, care va putea răscumpăra terenul la prețul de adjudecare” se înlătură!

Obligația: „să vândă terenurile aferente locuințelor către beneficiarii acestora, la prețul de adjudecare, la care se adaugă costurile lucrărilor de infrastructură prezentate de cumpărător” este înlăturată!

Obligația: „să solicite noi certificate de urbanism, după obținerea dreptului de proprietate asupra terenului, eșalonat, funcție de realizarea construcțiilor” se modifică astfel: „După realizarea reparcelării în Cartea Funciară, să solicite noi certificate de urbanism în funcție de viitoarele etape de dezvoltare a suprafeței de teren”.

La vremea respectivă, primarul o tot dădea că „Primăria a făcut o mare afacere că a luat terenurile înapoi și a preluat și investiții în infrastructură (rețele de apă, canalizare menajeră, canalizare pluvială, stație de pompare etc) în valoare de 1.849.250 de dolari”. Ei bine, nici la această oră, că „terminăm” cu marile investiții făcute de Cararom, și datorită cărora această societate a rămas cu „buzunarul plin” cu 33 de hectare la preț de doar 16.800 de dolari, Compania de Apă Arad nu a preluat nici acum rețelele făcute de greci.n anul 2007, Prefectura Arad (prefect la acea vreme era Gavril Popescu) a atacat Hotărârea CLM prin care Primăria Arad renunța la teren. Instanța de la Tribunalul Arad (Vezi fereastra de mai jos) a observat – noi credem că în mod absolut corect, spre cinstea ei- că „societatea Casarom Arad, în calitate de cumpărător în cadrul Contractului nr.484/2001 din culpa sa și în mod nejustificat nu și-a realizat obligațiile stabilite prin acest contract și caietul de sarcini”. În consecință, „având în vedere această stare de fapt, instanța admite acțiunea reclamantului (prefectura Arad – not.red) și anulează Hotărârea nr.289/2006 a CLM deoarece este nelegală”. În consecință, în anul 2007, Tribunalul Arad a anulat hotărârea Primăriei Arad.

În anul 2009, aici precizăm că în 11 martie 2009 (o să aflați mai jos de ce), Curtea de Apel Timișoara, în ședința completului format din președintele Răzvan Pătru și judecătorii Rodica Olaru și Ionel Barbă (născut în Săvârșin, Arad), a „dat de pământ” cu decizia Tribunalului Arad.

Astfel (puteți citi întreaga motivație în fereastra de mai jos), în sentința redactată de însuși președintele secției Contencios Administrativ și Fiscal al Curții de Apel Timișoara, judecătorul arădean Ionel Barbă, instanța a „apreciat că în condițiile în care Hotărârea nr.289 a CLM Arad nu satisface exigențele actului administrativ (Ce zice dumnealui? Dar ce „exigențe” o fi satisfăcând? Te pomenești că hotărârea asta de consiliu o fi vreun act procedural?), acțiunea prefectului reprezintă o intruziune în activitatea pârâtului, motiv pentru care admite excepția invocată și respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Județului Arad”. Definitivă, irevocabilă, executorie, decisivă, permanentă, distructivă, groaznică și ce mama dracului de cuvinte mai vreți să găsiți și voi. Însă, ca să rezumăm, o sentință care a „executat” Aradul, în sensul că l-a văduvit de 33 de hectare de teren intravilan în schimbul a 16.800 de dolari și câteva rețele utilitare nepreluate.

Practic, vorbim despre o decizie care valorează câteva zeci de milioane de euro, la valoarea din 2009.

Subliniem: hotărârea Curții de Apel Timișoara este prescrisă, trecând de atunci mai bine de zece ani.

Întâmplător sau nu (dar ce mai e întâmplător în zilele noastre?), la numai două luni de la sentința Curții de Apel Timișoara, doamna Lorena Barbă, soția judecătorului Barbă, era numită de prefectul Călin Bibarț (coleg de partid cu Gheorghe Falcă), director al Protecției Consumatorului Arad. La vremea respectivă părea o măsură apărută de nicăieri. Astăzi, ne putem da cu pumnii în cap că nu am înțeles.

Ei, și acum e acum, după doar nouă luni de la decizia Curții de Apel, judecătorul Ionel Barbă este numit de președintele Traian Băsescu, nașul de cununie al primarului Gheorghe Falcă, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Contencios administrativ și fiscal. Întâmplător, nu-i așa!? Peste doar doi ani, în vremea aceluiași Băsescu, judecătorul Barbă ajunge chiar președinte delegat al Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

ce ziceti e mai grav ca ce a facut dragnea?