ARAD. Tanin – o sugestie ce poate trimite spre numele real al autoarei, (Tania Sabău), dar și spre simbolistica taninului, partea „tare”, valoroasă și invizibilă ce dă consistența vinului bun.
Orice cititor onest al cărții, după lectura ei , nu rezistă să nu-și pună întrebarea: la urma urmei, ce este această carte? Un text ficţional ce împrumută formula discursivă a jurnalului şi construieşte un personaj narator de tip proustian, autentic şi memorabil? Sau un text nonficţional, un jurnal genuin al confesiunilor unui profesor real, al unei persoane cu „stare civilă”? Sinceritatea cu care sunt relatate trăirile, prezența introspecţiilor şi a reflecţiilor, înregistrarea lor directă, imediată, „fără preocupare de stil”, tonul, când grav, când ușor ironic și autoironic, sunt derutante pentru orice cititor. În ce cheie trebuie citită cartea? Această libertate rămâne la latitudinea cititorului; poate tocmai în această generoasă ofertă stă unul dintre „darurile” cărții. Dar indiferent de cheia de lectură, cititorul sfârşeşte prin a se atașa afectiv de „persoana” sau de „personajul” autor al „aventurii” consemnate în carte, în conformitate cu originalul.
Ce istorisește această carte? Aventura devenirii profesionale și umane a unui profesor, detașat la o școală de elită, de tradiție, de prestigiu. Avatarurile prin care trece acest modest profesor ale cărui gânduri, trăiri, bucurii și dezamăgiri, nesiguranțe și vulnerabilități, mulțumiri și realizări, frămâtări și speranțe, temeri și îndrăzneli trec neobservate, neînțelese de către ceilalți „colegi de cancelarie”. Jurnalul consemnează cu detalii și fină analiză experiențele avute la fiecare clasă, relațiile cu elevii și părinții, cu ceilalți profesori. Se creează astfel figuri memorabile, adevărate „personaje” a căror dominantă e esențializată prin numele conferite acestora: Amiralul, Doamna cea bună, Doamna cu toc înalt, Doamna T, Mititeii, Stan și Bran etc.
Preaplinul acestei experiențe unice – trăite de profesor și de om – impune mărturisirea ei, dezvăluirea ei publică. A da în vileag sau a dezvălui lumii intimitatea gândurilor şi trăirilor tale este totuşi un act eroic. Când experienţele tale spirituale individuale, intime, trec în spaţiul public, ele devin o modalitate de înţelegere a lumii, oferă repere sau instituie modele; generează, într-un fel, un act intelectual, cultural. Prin urmare, cred ca această carte merită citită.
Cui se adresează ea? Elevilor? – care nici măcar nu intuiesc zbaterile interioare ale dascălului de vocație care nu doar „predă”, ci „se predă” în fața lor, la catedră? Profesorilor ? – care ar putea învăța să vadă în colegul lor de cancelarie și omul? Reprezentanților „sistemului” – care preocupați de „dosariade”, de legi și hârtii doveditoare nu-și mai asumă o evaluare autentică, holistică a omului de la catedră?
Aș îndrăzni să spun: tuturor acestora și nu numai…!
Cartea se adresează tuturor celor care mai au în ei un dram de onestitate pentru introspecție, pentru autoanaliză și mai ales curajul de a spune lucrurilor pe nume, „în conformitate cu originalul”.
„Câţi profesori au şansa să predea măcar un an din viaţă la o şcoală ca I.S.?” (Tanin)
Citiți principiile noastre de moderare aici!