ARAD. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad emis în dosarul nr…./P/2016 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, abuz în serviciu, divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice și divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice. Potrivit portal.just.ro, „în actul de sesizare s-a reţinut, în fapt şi în esenţă, că inculpatul, în calitate de agent șef adjunct de poliție în cadrul IPJ Arad – Serviciul Rutier Drumuri Naționale și Europene proceda într-o manieră specifică, existând o practică a acestuia ca în momentul în care oprea în trafic anumiți conducători auto, să stabilească legături de prietenie cu aceștia, asigurându-le ulterior protecția, intervenind pe lângă diverşi colegi pentru ca aceștia să nu își îndeplinească corespunzător atribuțiile de serviciu vizavi de persoanele protejate, în schimbul unor foloase sau servicii pe care inculpatul le solicita sau primea, în funcţie de specificul muncii fiecăruia”.
Procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a întocmit un rechizitoriu, actul fiind verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior celui care a efectuat urmărirea penală. Polițistul însă, prin avocatul ales, a depus la dosar un memoriu prin care a solicitat „nelegalitatea actului de sesizare a instanţei”, precum şi „nelegalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, în cauza ce a făcut obiectul dosarului”.

În afara legii

Apărătorul polițistului a precizat că actul de sesizare al instanţei este emis cu nerespectarea dispoziţiilor imperative care reglementează conţinutul obligatoriu al rechizitoriului, că soluţia de trimitere în judecată trebuia, în mod obligatoriu, motivată în fapt şi în drept, însă se susţine că procurorul de caz nu a procedat la o explicaţie clară a stării de fapt şi nu a descris activitatea infracţională imputată inculpatului şi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și că descrierea faptei presupus a fi săvârşită de către inculpat lipseşte din cuprinsul rechizitoriului.
„Mai mult, organul de urmărire penală a încălcat dispoziţiile referitoare la drepturile inculpatului, respectiv dreptul de a fi informat cu privire la faptele pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acestora – drept recunoscut în scopul exercitării în mod efectiv a dreptului la apărare. Astfel, deşi în cuprinsul rechizitoriul se face referire la anumite date când inculpatul a sunat colegi de serviciu, în realitate, având în vedere elementele de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă, nu se indică, nu se poate deduce şi nu se poate stabili, în concret, în ce a constat fiecare act material, când a fost acesta săvârşit şi în ce modalitate”, se arată în susținerea avocatului. Acesta mai susține că procurorul de caz a solicitat în mod nelegal prelungirea mandatului de supraveghere tehnică a polițistului și că magistratul a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, continuarea urmăririi penale faţă de polițist fiind dispusă prin ordonanţă, după mai bine de un an de la începerea urmăririi penale, invocând astfel încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil. Avocatul a solicitat remedierea neregularităților actului de sesizare, precum și excluderea tuturor probelor obținute în mod nelegal în cauză.

Mai întâi la Arad

Contestația apărătorului privind neregularitățile rechizitoriului a ajuns pe masa judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad care a decis că aceasta este neîntemeiată, concluzionând că „urmărirea penală în cauză a fost efectuată cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale, fiind evident că probele administrate sunt legal obţinute. Pentru aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară va respinge cererile şi excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, formulate de inculpatul A”. Judecătorul de cameră preliminară a dispus, ca atare, începerea judecăţii cauzei, având ca obiect acţiunea penală pusă în mişcare împotriva inculpatului. Doar că decizia Tribunalului Arad avea să se întoarcă și să „muște” din Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

Contestaţie la decizia arădeană

Și asta deoarece, polițistul, prin avocat, a formulat o contestație împotriva celor decise de judecătorul din cadrul Tribunalului Arad, aceasta judecându-se la Curtea de Apel Timișoara. Aici, judecătorul de cameră preliminară a desfiinţat integral încheierea contestată, a admis în parte cererile şi excepţiile invocate de inculpatul A. și a constatat neregularitatea rechizitoriului emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad. Curtea de Apel Timișoara a exclus din dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad toate mijloacele de probă obținute în baza mandatului de supraveghere tehnică mai sus amintit.

Acuzaţiile, în aer?

În motivarea acestei soluţii, s-au reţinut următoarele: „În speţă, rechizitoriul expune o stare de fapt complexă (cu masive reproduceri ale dialogurilor interceptate), redată în cuprinsul a peste 30 de pagini şi sistematizată în 12 puncte, fără însă să cuprindă o analiză a fiecărei infracţiuni în parte. Această modalitate de a proceda nu respectă un standard minim de descriere a acuzaţiei, nefiind precizată conduita concretă imputată. Este de subliniat că simpla redare în rechizitoriu a unor discuţii telefonice interceptate sau trimiterea la declaraţiile unor martori nu echivalează cu formularea clară şi completă a unor acuzaţii în materie penală, ci trebuie să fie însoţită de o expunere detaliată a raportului dintre actele concrete săvârşite de inculpat şi modelul legal din textele de incriminare. În concluzie, se impune refacerea rechizitoriului, respectiv întocmirea unui supliment la rechizitoriu care să detalieze acuzaţiile (precizarea numărului actelor materiale la infracţiunile continuate; descrierea detaliată a fiecărei infracţiuni şi a fiecărui act material – cu trimitere motivată la modalităţile normative ale elementului material şi analiza elementelor constitutive prin raportare la faptele concrete imputate inculpatului)”.

Şi un viciu major

În ceea ce privește mandatul de supraveghere tehnică, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara a precizat că prelungirea trebuia dispusă înainte de expirarea termenului iniţial: „Procurorul avea la îndemână o cerere de obţinere a unui nou mandat de supraveghere tehnică şi de prelungire a celui vechi, însă nu a utilizat acest instrument procedural, iar consecinţa juridică a fost aceea că probele obţinute prin supraveghere tehnică începând cu data de 23.06.2016 nu au avut la bază un mandat de supraveghere tehnică (cel anterior fiind expirat încă din data de 25.05.2016). Lipsa mandatului de supraveghere tehnică la momentul obţinerii probelor reprezintă un viciu major în procedura de administrare a probatoriului, acesta (mandatul) constituind (alături de încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra solicitării Parchetului de emitere a mandatului) o garanţie esenţială a respectării legalităţii în activitatea de executare a unor procedee probatorii intruzive, care aduc atingere unor drepturi fundamentale ale individului. Se observă că interceptările efectuate (redate în procese verbale) pe parcursul urmăririi penale in rem nu redau explicit (sau de fiecare dată) acte de natura celor specificate în textul de incriminare al infracţiunii de trafic de influenţă (pretindere, primire, acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase). Prin urmare era necesară coroborarea acestor mijloace de probă cu declaraţiile persoanelor presupus interesate de influenţa inculpatului, pentru ca organul de urmărire penală să atingă standardul de suspiciune (bănuială rezonabilă – întemeiată pe probe) înainte de a decide desfăşurarea în continuare a urmăririi penale”.

Nu sunt descrise faptele

Pe scurt, prin încheierea sa, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara „a constatat, printre altele, neregularitatea actului de sesizare – în sensul că acesta nu cuprinde o descriere clară a conduitei ilicite imputate inculpatului, solicitând Parchetului să remedieze aceste neregularităţi în termenul maxim de 5 zile de la comunicarea încheierii. Parchetul a comunicat un răspuns în termenul legal, însă răspunsul se limitează doar la menţinerea dispoziţiei de trimitere în judecată, fără să fie remediate, în vreun fel, neregularităţile actului de sesizare – care, în mod vădit, nu permit stabilirea obiectului judecăţii”.

Dosarul, înapoi

În final, Curtea de Apel Timișoara a restituit cauza ce face obiectul dosarului penal Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad. Încheierea instanței este definitivă și a fost pronunțată în 23 aprilie 2018.