Pentru că ai o experienţă bogată în meseria de librar te-aş întreba, în primul rînd, cum se prezintă astăzi piaţa de carte?
CORINA MOLDOVAN: Piaţa de carte din România este cotată în cifre la 60-80 milioane euro, de către unele surse, fără manualele şcolare. Dar nu există statistici clare care să indice toţi jucătorii din piaţa (editori, librari, difuzori…, titluri, tiraje…etc), precum nu există nici o lege a cărţii viabilă, care să stipuleze clar modul de funcţionare al întregii industrii şi, cel mai important, nu există o asociaţie a librarilor independenţi, care să obţină drepturi şi să şi le apere.
Când a început „căderea” librăriilor?
CORINA MOLDOVAN: În branşă se consideră că principala cauză a slabei dezvoltări a industriei de carte în Romania, o constituie degradarea reţelelor de distibuţie, proces început după 1990. Dacă în 1990 existau aproximativ 900 de librării, şi în anul 2009, la începuturile crizei, mai erau 300, astăzi în Pagini Aurii există înregistrate 260 de librării. Statul a privatizat librăriile, fără a se asigura că acestea îşi vor păstra obiectul de activitate, acela de a vinde cărţi. În juteţul Arad, existau 21 de librării, aparţinând Centrului de Librării, azi – niciuna; în judeţul Bihor – 19 librării, azi – niciuna; judeţul Hunedoara – 10 librării, azi – niciuna (spun doar de zona de vest, pe care o cunosc bine). Cele care le-au înlocuit, şi au apărut după 1990, nu acoperă nici pe departe golul lăsat în urmă.
Care ar fi motivele „crizei” în vânzarea de carte prin librării?
CORINA MOLDOVAN: În primul rând…criza. Slaba putere de cumpărare, lipsa interesului faţă de lectură (acel consum de 3 euro/an pentru carte per capita), diminuarea salariilor bugetarilor, abrogarea Legii 315/2006 privind stimularea achiziţiei de cărţi pentru cadrele didactice, toate au conlucrat la o scădere drastică a vânzărilor de carte în librarii şi a dus la închiderea câtorva zeci, în ultimii trei ani.
Au urmat site-urile librăriilor on-line, care acordă zilnic reduceri de 45-50-80-90% din preţul cărtii, sfidând orice librar dintr-o librărie fizică. Uneori clientul este indus în eroare, pentru că se afişeaza pe aceste site-uri reduceri de 90%, pentru tiluri care sunt reduse de către editura mamă, nu site-ul aplică acest rabat uriaş, dar clientul nu ştie acest lucru.
Altă practică (a editurilor) este vânzarea directă în şcoli, biblioteci, instituţii, fie prin angajarea de agenţi care umblă prin unităţile de învăţământ, fie prin intermediul profesorilor, părinţilor, cartea prin poştă etc, acordând rabaturi la care, de multe ori, o librărie clasică doar visează, rabaturi de care nu beneficiază elevul, ci doar cei implicaţi în vânzare.
Dar cartea cu ziarul?
CORINA MOLDOVAN: O altă lovitură dată librăriilor, mai ales în primii ani, când o parte a clientelei n-a mai călcat în librărie, migrând spre ziar între 15-20% din vânzarea de carte. Tirajele rămase nevândute de la ziar, sunt livrate apoi în librării, care sunt sufocate de carte. Clienţii s-au obişnuit cu carte ieftină, pe hârtie proastă, prost tradusă, de multe ori cu o ţinută deplorabilă. Italia, care a practicat acest lucru cu 15 ani mai devreme, avea stabilit clar, prin lege, că titlurile apărute la ziar se vindeau doar în locuri cu destinaţie specială, chioşcuri, şi doar pe perioada cât ziarul era în vânzare.
Se tot vorbeşte de preţul unic de vânzare al cărţii. Ce avantaje ar aduce?
CORINA MOLDOVAN: Obiectivul declarat al introducerii preţului unic al cărţii este protejarea librăriei specializate, a cărei activitate constă, în primul rând sau exclusiv, în vânzarea cărţilor. Toate ţările care au adoptat preţ unic la carte au facut-o cu scopul de a-şi proteja cultura şi industria naţională de carte, cu scopul de a le permite cititorilor să aibă acces la un sortiment de carte diversificat şi de calitate. Ţări mai consumatoare de carte precum Franţa, Germania, Ialia, Spania nu permit reduceri la noile apariţii pe o perioadă stabilită prin lege.
Preţul unic îl scuteşte pe cititor să compare preţurile practicate în diverse puncte de vânzare, păstrează frecvenţa achiziţiilor spontane şi permite acces uşor la lectură.
În afară de problemele economice, după atâţia ani în milocul cărţilor, ce of ar mai avea librarul Corina Moldovan?
CORINA MOLDOVAN: Sunt foarte supărată că nu există o şcoală de librari, care să pregătească personal calificat, ceea ce ar fi în beneficiul ambelor părţi, edituri şi librării deopotrivă. A fi librar nu este numai o meserie, ci mai ales o nobilă pasiune. Eu am început imediat după terminarea liceului angajându-mă la „Anticariatul” de pe str. L. Blaga. Am făcut, în paralel, şi Facultatea de Filologie la Timişoara dar nu am dorit să intru în învăţământ pentru că mi s-a părut infinit mai interesant să lucrez cu cărţile. Şi tot timpul am dorit să mă perfecţionez în acest domeniu participând la diferite cursuri, cum au fost cele organizate de germani la Târgul de carte de la Frankfurt ori la cele de la Paris sub egida France Edition.
Librăria Corina
Librăria Corina a fost deschisă în 1991, fiind prima librărie privată din Arad. În acest moment, librăria lucrează cu peste 400 de edituri şi are, în permanenţă, o diversitate de aproximativ 35.000 de titluri pe stoc.
„ A fi librar nu este numai o meserie, ci mai ales o nobilă pasiune” – Corina Moldovan
Citiți principiile noastre de moderare aici!