Tema acestui an este „Despre rău”, iar conferința lui Ioan Stanomir se intitulează „Pactul cu răul şi reinventarea identităţii. Cazul Camil Petrescu” și va avea loc în sala cinematografului Arta, joi 27 aprilie, de la ora 19.30.  În avanpremiera întâlnirilor publice, invitații festivalului (Teodor Baconschi, Adrian Papahagi, Doina Jela, Marius Lazurca, Cristi Puiu, Augustin Ioan, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir) răspund unor întrebări  pentru Jurnalul Arădean.Iată răspunsurile scriitorul Ioan Stanomir.

Festivalul de științe umaniste este un proiect GMMC finanțat integral de Centrul Municipal de Cultură Arad.

Care credeți că este cel mai mare rău de care suferă România ultimilor ani?

Răul de care suferă patria noastră îşi are rădăcinile în anii comunismului. Iar acest rău  poartă un nume- cleptocraţia. Din ordinea coruptă a regimului comunist s-a născut intervalul tranziţiei, atât de tulbure. Continuitatea elitelor,  întruchipată de Ion Iliescu, a compromis orice şansă de ruptură in raport de  sistemul totalitar. Ceea ce numim îndeobşte „ corupţie” este  forma de existenţă a unui regim politic întemeiat atunci, în primii ani de după 1989. Un regim al cărui fundament a fost reprezentat de refuzul de a accepta capitalismul  şi domnia legii. Alegerile de atunci s-au dovedit  a fi fatidice. Ele au condus la impasul în care suntem acum.  România este o societate cariată, descentrată, ezitantă şi măcinată de complicităţi. Între cleprocraţie şi fesenism, relaţia  de cauzalitate istorică este limpede şi dramatică. Domnia mitei, a şpăgii şi a complicităţilor este apoteoza unei maladii post-comuniste.

O recomandare personală: care e opera de artă care, descriind Răul, v-a impresionat cel mai mult?

Aş alege , în calitate de reper al acestei analize a răului, „Demonii” lui Dostoievski. Şi aceasta pentru că  în textul acestui profetic, reacţionar şi antisemit scriitor rus se află ceva din seminţele răului ideologic al veacului XX. La stânga, ca şi la dreapta, răul a însemnat această patimă ucigaşă de a reordona vieţile sub semnul geometriei intelectuale. Cartea lui Dostoievski este  o fereastră care dă spre acest viitor. Posedaţii săi sunt posedaţi ai ideilor, monomani ai ideologiei. Iar ideologiile au fost, în veacul trecut, inamicii libertăţii înseşi.

„România este o societate cariată, descentrată, ezitantă şi măcinată de complicităţi”.