Cu o săptămână înainte de
Sfintele Paşti sărbătorim Floriile,
adică Intrarea în Ierusalim a Domnului
nostru Iisus Hristos. Este în fapt ultima intrare
a Mântuitorului în sfânta cetate,
înainte de Patimi. A fost o mare bucurie,
Mântuitorul fiind aclamat ca
„Împărat al lui Israel” şi
„fiu al lui David”.
Domnul intra acum în Ierusalim, dar nu ca
altadată, neştiut; acum vestea minunilor Sale
şi al învierilor Sale – bunăoară
învierea lui Lazar – înconjurase
lumea. De aceea când multimile au aflat că
vine, I-au aşternut hainele pe jos „au luat
ramuri de finic şi-au ieşit în
întâmpinarea Lui şi Îi
cântau: Osana ! Bine este cuvântat Cel ce
vine întru numele Domnului !”.
După ani şi ani, sărbatorită
fără încetare, Duminica Floriilor ne
deschidem larg pridvorul plin de flori al sufletului
nostru în care întâmpinăm pe
Domnul – „Primavara dulce” -, după cum
Îl numea Maica Domnului atunci când
Îl prohodea.
Să-I gătim şi noi calea, pentru ca El
să poată intra nestingherit în
Ierusalimul inimilor noastre, şi să-I
cântăm „Osana!”
mărurisindu-L lumii aşa cum făceau
mulţimile atunci, demult, şi pururea.
Din seara acestei zile, în toate bisericile
ortodoxe, încep deniile, unde se rememorează
tot ce a facut Mântuitorul pe pământ.
Prin post, reculegere şi rugaciune, să
parcurgem cele şapte trepte ale ultimelor zile ale
lui Hristos-Omul, pe drumul către rastignire
şi Înviere, spre răscumpărarea
noastră.
V.F.
Citiți principiile noastre de moderare aici!