Trasat începând cu secolul XVIII, actualul bulevard al Revoluției s-a dezvoltat treptat, de-a lungul vremii, ajungând din Piața Avram Iancu până la Podgoria. Încet, încet, noua stradă mare devenea centrul orașului, după ce timp de decenii întregi, acest rol era jucat de actuala piață Avram Iancu. Odată cu dezvoltarea arterei principale, oamenii înstăriți ai orașului au început să-și construiască palate. Hermann, Neumann, sau Andrenyi sunt doar trei dintre familiile care au ales să-și ridice locuințe impozante pe ceea ce devenise punctul central al orașului. După construirea locuințelor private, dar și a unor instituții precum Palatul Prefecturii, Palatul Administrativ, Trezoreria sau Teatrul, strada cea mare a început să se dezvolte, iar conducerea orașului a început să o amenajeze ca pe un adevărat bulevard, după modelul celor din Imperiu. Așa au fost plantați copacii de pe mijlocul străzii și, tot cu acest scop, au fost amplasate mai multe monumente de for public. Mare parte a acestora au dispărut.

Scriitori

Doi scriitori maghiari, Csiky Gergely și Fabian Gabor, unul care s-a născut în Arad și altul care a trăit în Arad, au avut busturi pe bulevardul care la vremea respectivă se numea Andrassy. Mai exact, în parcul Kossuth, situat în mijlocul bulevardului, între Primărie și actuala stradă Crișan. Ambele amplasate în 1912, busturile au fost realizate în bronz, de către Philipp Istvan, sculptor născut într-un oraș aflat astăzi în Slovacia. La 16 ani după Marea Unire, în 1934, cele două monumente au fost demontate. Cel al lui Gergely a dispărut în 25 octombrie, iar cel al lui Gabor în 4 septembrie, urmele statuilor fiind pierdute. Celui de-al doilea scriitor i-a fost, totuși, păstrată memoria printr-un bust, monumentul fiind amplasat în fața Bisericii Reformate de pe strada Eminescu, lăcaș de cult ctitorit de către autor.

Grup statuar

Lajos Kossuth, revoluționar maghiar și guvernator al Ungariei în timpul Revoluției de la 1848, a avut și el nu doar o statuie, ci un grup statuar, în centrul Aradului. Tot pe strada centrală a orașului, între Palatul Administrativ și clădirea Băncii Companiei de căi Ferate Arad-Cenad – ulterior palatul Băncii Naționale a României. Realizat din bronz de către sculptorii maghiari Ede Margo și Siegfried Pongracz, monumentul uriaș a fost dezvelit în 1909. Grupul monumental a fost înlăturat în anul 1923, la ordinul Guvernului Ion I. C. Brătianu (6). Considerat dispărut, mulți arădeni care au avut ocazia de-a lungul vremii să treacă prin depozitele Unității Militare din Cetatea Aradului, au susținut că au văzut acolo fie ansamblul întreg, fie bucăți din acesta. Într-adevăr, este cunoscut faptul că bucăți din monument au fost păstrate împreună cu Monumentul celor 13 Generali, opera lui Gyorgy Zala, amplasat acum în Parcul Reconcilierii. Totuși, grupul statuar dedicat lui Kossuth a dispărut în totalitate, singura statuie a acestuia din România de astăzi fiind cea din Salonta, sculptură semnată de Toth Andras.

„Prințesa Sisi”

Elisabeta, împărăteasa Austriei, a fost omagiată la Arad printr-un bust considerat a fi una dintre cele mai frumoase statui care o întruchipează pe frumoasa prințesă Sisi. După ce aceasta a fost înjunghiată de către italianul Luigi Lucheni, la Geneva, în 1898, arădenii au plantat câteva sute de copaci în onoarea ei, în tot orașul. Patru ani mai târziu, pe 17 septembrie 1902, la Arad era dezvelit și bustul Împărătesei. Realizat în marmură de către Zala Gyorgy, unul dintre cei mai mari sculptori ai poporului maghiar, bustul a fost amplasat în fostul parc al Prefecturii, unde astăzi se află hotelul Continental. În 1926, bustul este înlăturat de pe soclu de către autoritățile române.

Comitetul Cenad, din Ungaria, a revendicat atunci atât bustul împărătesei, cât și monumentul dedicat celor 13 generali ai armatei revoluționare, demontat și acesta de către autorități. De cerut le-au cerut pe ambele, însă de primit au primit doar bustul. După ce timp de aproape trei decenii a stat în depozitele arhivei comitatului, directorul Muzeului Attila Jozsef din Mako a cerut ca opera de artă să intre în patrimoniul instituției, lucru ce s-a întâmplat în 1953. De atunci și până în 1991, bustul a fost păstrat în depozitele muzeului. Pe 31 octombrie 1991, bustul a fost amplasat în grădina muzeului din Mako, în prezența lui Otto von Habsburg, descendent al familiei de Habsburg și ultimul prinț moștenitor al Austro-Ungariei (până la 1918) și al Regatului Ungariei (până la 1946).

Curiozități

De-a lungul anilor, bulevardul a purtat denumiri precum Andrassy-ter în perioada Imperiului, Bulevardul Regina Maria și Regele Ferdinand în perioada interbelică, Bulevardul Republicii în perioada comunistă, ajungând la denumirea de Bulevardul Revoluției în perioada postdecembristă, nume dat în cinstea Revoluției Române din 1989.

Tot pe bulevard

Pe bulevardul Revoluției a fost amplasată, inițial, și Crucea Martirilor, aflată azi în Parcul Eminescu. Dezvelit în 1936, monumentul realizat de Silvestru Rafiroiu a fost poziționat în parcul din locul în care astăzi se află Catedrala Ortodoxă de la Podgoria. Demontat de comuniști, monumentul a fost restaurat de Miloș Cristea și amplasat în Parcul Eminescu, după Revoluție.