Lecturi literare la Arad

A început, deocamdată, la sediul revistei
„Arca”. Şi tot joia, la aceeaşi
oră. S-a schimbat doar formula, cea de acum fiind
concepută de Vasile Dan, personalitatea
arădeană interesată perpetum de
revitalizarea vieţii noastre literare. Vor avea
loc lecturi publice şi-n Arad, ca în toate
oraşele (de la noi şi de aiurea) care se
respectă. În cadrul acestora, care vor fi o
dată pe lună, vor citi doi scriitori: unul
consacrat, în prag de eveniment literar – o
nouă apariţie editorială şi un
tânăr creator.

La prima şedinţă din luna noiembrie au
citit poetul Ioan Matiuţ care se
pregăteşte să dăruiască
cititorilor săi un nou volum de versuri, intitulat
„Sub ceruri” care va apărea la Editura
„Brumar” din Timişoara şi
Lăcrămioara Iva Muj, o mai veche
cenaclistă, readusă la matcă de Cornel
Marandiuc, care i-a şi „vizat”
versurile din două cărţi de poezii,
apărute recent la Editura „Mirador”:
„În toate amintirile sunt fluturi”
şi „Căutând
îngenunchiată prin sufletul meu”.

Despre Ioan Matiuţ, poetul care a debutat în
1996 cu volumul de poeme „Stîlp de
sare” şi a continuat să publice
încă alte trei cărţi
(„Umbre”, „Priviri”, 
„Déja vu”) s-au pronunţat
destui confraţi cu expertiză literară:
Petre Don, Horia Ungureanu, Vasile Leac, Horia Simon,
Cornel Marandiuc, Lazăr Faur, Constantin Butunoi,
Gheorghe Schwartz, Vasile Dan şi subsemnata. Au
reţinut că poezia sa se naşte dintr-un
gol esenţial, de aici ambiguitatea textelor care
au uneori încărcătură
melancolică, alteori ironică. E
esenţializată şi tratează teme
serioase (viată, moarte, ideal) şi prin asta
e profundă şi dramatică. Insul ce o
scrie e un om neliniştit care-şi pune
întrebări fundamentale. Versurile
înregistrează stări de spirit în
imagini neaşteptate care se reţin.
Trăiri iscate de conştiinţa limitelor
umane.

Despre peomele Lăcrimioarei Iva Muj s-au
pronunţat aceiaşi literaţi. Transcrie
amintiri, întâmplări trecute
fără să fie lăcrimioase.
Sentimentalismul e ţinut în frâu, cu
succes, de poetesă. Poezia e narativă şi
sfătoasă prin recuperarea limbajului popular
care creează impresia de viu. Deşi pericolul
de a da iz de vetust poemelor ar fi putut s-o
pândească pe autoare. Versurile ei sunt
dezinhibate, bruste. Surpiza a fost plăcută,
căci ne-am întâlnit cu o poetă
sensibilă.

Lucia Cuciureanu