ARAD. Zilele trecute am cunoscut un grup de oameni mai puţin obişnuit. După ce am petrecut ceva timp împreună cu ei, am realizat că nu mai stau de vorbă cu un grup de oameni, ci cu un grup de prieteni. Prieteniile dintre ei s-au legat la secţia de oncologie a Spitalului Judeţean Arad. Da, aceşti prieteni au în comun (şi) faptul că au… cancer. Aveam ideea greşită că nu mai poate exista viaţă normală după ce ţi s-a pus diagnosticul de cancer. Prietenii aceştia mi-au arătat contrariul. I-am întâlnit la sala de aerobic a CSM Arad, unde au fost invitaţi. Veniseră, pentru prima dată, să participe la un program de fitness. Un program uşor, special conceput pentru ei. Dar, dacă vă imaginaţi că scriu despre bolnavii tipici de cancer, vă înşelaţi. Sunt veseli, sunt pozitivi, glumesc între ei şi îşi împărtăşesc unul altuia gândurile. Trăiesc cu cancerul, dar nu fac mare caz în jurul lui. Ţin diete speciale, personalizate, fiecare pentru tipul de cancer de care suferă, însă nu fac caz de boala de care suferă. Au acceptat diagnosticul şi asta pentru că medicii specialişti de la secţia de hematologie-oncologie a Spitalului Judeţean Arad au dat şi dau o mare importanţă momentului comunicării diagnosticului: cancer!
La doctor, ca-n familie
Este pentru prima dată când am auzit spunându-mi-se „mă duc la doctor ca şi când m-aş duce în vizită la un membru al familiei”. Şi asta şi sunt. Medicii specialişti, asistentele de la secţia de hematologie-oncologie împreună cu prietenii despre care vă scriu sunt ca o familie, iar în 2006 au format o asociaţie a cărui preşedinte este Coralia Cotoraci: Asociaţia ProMed, asociaţia pacienţilor cu afecţiuni oncologice şi hematologice.
Scopul asociaţiei a fost gândit de medicii şi asistentele de la secţia hematologie-oncologie şi anume de a consilia pacienţii, de a-i ajuta să treacă peste şocul diagnosticului, de a vorbi deschis despre stările prin care trec, despre dieta personalizată care trebuie ţinută de fiecare pacient. O dată sau de două ori pe lună fac consiliere psihologică, sunt organizaţi pe grupuri de suport, însă, dacă situaţia o impune, se face şi consiliere individuală. În grupul lor, prietenii au încercat să atragă şi alţi oameni diagnosticaţi cu cancer, care însă „au venit o dată şi au renunţat”.
Gândire pozitivă şi un pic de sport
Excursiile pe care le efectuează la Macea o dată pe an, alături de familiile lor şi de medici, asistente împreună cu familiile lor, şi faptul că de Crăciun se adună toţi în jurul bradului şi colindă întăreşte prietenia care a luat naştere între pacienţii cu cancer şi cadrele medicale de la secţia hematologie-oncologie.
La sala de sport a CSM Arad, i-am găsit din nou împreună: medici, asistente şi pacienţii/prieteni. Aici au luat parte, pentru prima dată, dar se pare nu pentru ultima, la o oră de fitness special concepută pentru ei. De nimeni altul decât de cunoscută antrenoare de aerobic Aurelia Gabor. Pe care, cu siguranţă, au făcut-o membru de familie.
Când înveţi să asculţi ploaia
„Psihicul contează. Ne-am împrietenit şi ţinem legătura, ne sunăm, ne întâlnim. Nu vrem să-i împovărăm pe cei de acasă. 20 la sută dintre stări le-am avut toţi la un moment dat şi e mai uşor să vorbim între noi”, mi-a povestit unul dintre prieteni. Cât despre boală… mi-au spus că, odată acceptată, „înveţi să asculţi ploaia”. Zilele trecute au învăţat să se relaxeze prin mişcare la sala de sport a CSM Arad. Şi au făcut-o cu zâmbetul pe buze şi cu atitudine de copil.
Citiți principiile noastre de moderare aici!