Mama mea, învăţătorul vieţii mele

Pentru că mama e unică, pentru că mama e acolo (indiferent că e cu sufletul sau cu trupul), e acolo lângă tine, cu o vorbă bună, e prietena ta cea mai bună, îţi e profesorul vieţii, îţi e tot… Şi îţi dai seama de acest lucru poate greu… Pentru că o apreciezi ca mamă, îi dai respectul cuvenit, însă când familia intră în impas, când toţi prietenii şi alte rude se retrag din jurul tău, din toată puterea ei, mama ştie să îşi adune tot ce e mai bun din ea, să îţi coloreze gândurile şi apăsările, chiar dacă înăuntrul sufletului ei probabil se zbat furtuni de gânduri şi probleme.

Când scriu aceste rânduri, mă gândesc cu palpitaţii la toate momentele mele cu şi lângă mama, mă gândesc şi o simt aici, şi o apreciez pentru că e mai mult decât mamă.

E asistenta durerilor tatălui meu, e mâna lui stângă, e piciorul lui hotărât când acesta nu se poate mişca… Pentru că e cel mai bun psiholog în momentele de impas ale familiei şi încearcă să fie tare chiar dacă adesea îi surprind ochii umflati şi rosii de plâns… Pentru că e puternică şi organizată, să se împartă pentru toata lumea, dar din păcate nu şi pentru ea… Pentru că e gospodina magică, care şi atunci când masa rămâne goală, găseşte o soluţie să facă mulţumit pe toata lumea… Pentru că îşi adună cu hotărâre puterile să ducă mai departe situaţii grele pe spatele ei… Şi, mai mult de atât, pentru că nu se lasă niciodată doborâtă de greutăţi şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru fiecare zi, rea sau bună, fără să îşi doreasca nimic altceva mai mult decât sănătate…

Când vine vorba de mama mea, cu emoţii şi sinceritate spun oricărei persoane că o iubesc, că îi mulţumesc că este învăţătorul vieţii mele, că îi sărut mâna pentru puterea ei de a fi mama mea…

Îmi doresc pentru ea de 8 Martie, să îi dea Dumnezeu ani mulţi lângă mine, să pot să îi răsplătesc eforturile… Îmi doresc să pot să fac o minune şi să aibă liniştea ei interioară, pe care o simţeam când eram copilă (pentru că acum, în ciuda măştii ei de om puternic, o simt agitată şi neliniştită că nu poate face mai mult decât îşi propune)… Îmi doresc să radieze din interior a linişte şi pace…

Şi îmi doresc şi pentru toţi ceilalţi copii, care au mamele încă lângă ei, să le aprecieze la adevărata lor valoare, să le dedice măcar un sfert din timpul lor, pentru că niciodată nu e prea târziu sa înveţi de la mama să fii om, pentru că e singurul mulţumesc făcut indirect, de care ele au nevoie şi prin care primesc putere…

Îţi mulţumesc mama, îţi mulţumesc că eşti mama mea!

ADRIANA I.