La un an de la izbucnirea războiului din Ucraina, Aradul a devenit casă pentru cei care au fost obligați să își părăsească țara. Vineri, 24 februarie, ucrainenii din Arad s-au adunat în fața Primăriei Arad, la Kilometrul Zero al orașului, pentru a-și spune poveștile din pribegie și a arăta lumii cât de dramatic li s-a schimbat viața din cauza acestui război nemilos. Mulți dintre ei au rămas fără case, fiind distruse de bombardamente, și nici nu mai știu nimic sau doar foarte puțin despre cei dragi care au fost nevoiți să rămână în urmă. Atacul Rusiei a fost neprevăzut, ucrainenii spunând că nimeni nu se aștepta ca rușii să le invadeze țara.

Cu steaguri, lumânări și pancarte cu povești dureroase, care i-au împins la pribegie, ucrainenii au comemorat un an de război. Un război care le-a dat viața peste cap, în care unii și-au pierdut viața iar alții au fost mutilați și în urma căruia foarte mulți dintre ei au rămas fără nimic din ceea ce aveau.

Mărturii cutremurătoare

*„Astăzi am venit aici pentru că a trecut un an de când a început războiul. Am vrut să fim împreună, aici. Vreau să mulțumesc tuturor celor ne-au ajutat foarte mult. În Ucraina, lângă graniță, stau tancurile rusești și așteaptă să intre” – Diana.

*„Foarte mulți cunoscuți au murit în acest război. Acum un an când a început războiul ne-a fost foarte frică, oamenii erau împușcați pe drum și femeile maltratate” – Mila.

*„A fost foarte greu să reușim să plecăm. Rachetele, tancurile erau peste tot. Casa mi-a fost distrusă de o rachetă care a căzut și peste școală. Am o soră care și-a pierdut viața în război și o alta care e încă în armata ucraineană. Foarte mulți cunoscuți au plecat la război” – Olga.

*„Niciodată nu m-am gândit că Rusia ar fi putut să atace Ucraina. Casa ne-a fost bombardată în martie anul trecut. Am luat trenul și am plecat de acasă, nu știam încotro să mergem, am știut doar că trebuie să plecăm. Ne-am primit românii foarte bine, am primit haine, mâncare, casă. Și le mulțumesc din tot sufletul. Oamenii au o inimă foarte mare și le mulțumesc” – Ludmila.

Implicarea voluntarilor

Arădenii au venit în întâmpinarea ucrainenilor cum au știut mai bine. Voluntarii s-au ocupat să le aducă un pic de alinare, să le facă viața mai ușoară, dar nevoia de ajutor există în continuare.

„Aradul Civic – asociația noastră s-a alăturat din primul moment al războiului acelora care ajută refugiații și încercăm ca și prin această tristă comemorare să stăm lângă ei și să facem cumva să simtă că România îi ajută.

Voluntarii arădeni sunt prezenți și astăzi aici lângă ucraineni. Pot să vă spun că societatea românească poate a obosit puțin pe această temă, dar trebuie să readucem în atenția publică că acest atac mârșav împotriva Ucrainei este împotriva tuturor. Dacă vom rămâne pasivi asta înseamnă că va trebui să suportăm consecințele. Nu avem voie să renunțăm. Rugăm arădenii să vină și să doneze pentru ei, de la haine la alimente nepresabile”, a punctat Siegfried Mayer, cofondator Aradul Civic.

În prezent în Arad sunt aproximativ 700 de ucraineni, în majoritate femei și copii.