Au fost două zile pline de emoţie, de mândrie, de dragoste şi înţelepciune, la Colegiul Naţional „Moise Nicoară” (CNMN) din Arad. Au fost momente unice împărtăşite de foşti şi actuali elevi şi dascăli ai instituţiei, reuniţi cu ocazia aniversării a 100 de ani de învăţământ românesc şi de performanţă la „Moise Nicoară”. Evenimentul a fost marcat printr-un simpozion naţional cu participare internaţională, ale cărui lucrări au făcut publicul să vibreze.

„Ca să fii elev aici trebuie să fii dispus să mergi pe o cale mai dificilă decât altele – spunea prof.dr. Diana Achim, directorul CNMN, în deschiderea simpozionului. De aceea, copiii care aleg această școală sunt, din capul locului, niște aleși, pentru că învață, se străduiesc să facă parte din această comunitate. Nimic nu se compară cu satisfacția de a reuși, după o luptă dreaptă cu tine însuți și cu ceilalți. De-a lungul timpului, școala noastră a format, fie ca elevi, fie ca profesori, o mulțime de oameni care au excelat în domeniile lor de activitate: de la academicieni, oameni de cultură, oameni de știință și până la politicieni, filosofi sau inventatori.”

O parte dintre ei au fost prezenți fizic sau prin intermediul unor intervenţii video la centenarul Colegiului, vorbind despre reușita educației pe care au primit-o aici.

Mărturii

„Am absolvit «Moise Nicoară»în 1998. A trebuit să fac pace cu mine ca să vin în Arad şi să stau de vorbă cu acest colegiu fiindcă s-au întâmplat bune şi rele şi ele m-au maturizat. Cel mai grav lucru este că nu am ştiut ce să fac cu ambiţia mea. «Moise Nicoară»a pus multă ambiţie în mine. Sunt femeie şi femeie+ambiţie în România e un bagaj care poate să fie nociv, toxic, agresiv sau deschizător de drumuri. Slavă Domnului că am avut trei profesoare – Simona Stieger, Janina Flueraş şi Emilia Neamţu – care au lucrat în mine şi m-au învăţat să-mi şlefuiesc puterea şi dragostea pentru educaţie, motiv pentru care, oarecum, le declar dragostea şi le mulţumesc că în ziua de astăzi sunt un regizor de teatru feminist şi funcţional în societatea românească” – ne-a spus Carmen Lidia Vidu.

„A fi elev la «Moise Nicoară» între anii 1988 şi 1992 a fost o șansă deosebită pentru mine. M-am simțit privilegiat să fiu elev la acest liceu de elită. Profesori deosebiți ne-au pregătit pentru facultate, dar ne-au şi influențat formarea caracterelor. Materiile de profil, preferatele mele, le-am studiat cu domnul Mircea Potocean – matematica și cu domnul Teofil Mateș și apoi domnul Csaba Major – fizica. Aceste ore au pus bazele studiilor mele ulterioare. Lecțiile de limba română cu doamna Janina Flueraș și cele de istorie cu doamna Cristina Miltaller nu au fost doar deosebite la momentul respectiv, ci mi-au format stilul de structurare și categorizare a informațiilor în domenii complet noi. Neapărat de adăugat e și faptul că am avut niște colegi deosebiți, de care îmi aduc aminte cu plăcere și mă bucur când îi reîntâlnesc” – ne-a spus Victor Dragan-Walter, Technical Program Manager la Google.

Dascăli de vocaţie

Profesorii au avut şi au în continuare un rol esenţial în devenirea elevilor. „Adevărații profesori, cei de vocație, de care școala a avut parte în toate timpurile, sunt cei care au compensat ceea ce sistemul nu a oferit sau chiar a interzis uneori. Ei au fost articulația între afară și înăuntru, între ideologie și viață, între a cunoaște și a fi. Dacă școala noastră ar fi preluat fiecare model dictat de perioadele istorice pe care le-a traversat în atâția ani de existență, dacă s-ar fi mulat pe fiecare dorință a celor care i-au trecut pragul, dacă ar fi executat fiecare ordin al celor care, meteoric, s-au perindat în fruntea sistemului, dacă s-ar fi racordat, cu supunere, la toate deciziile, mai sănătoase sau mai bolnave, ale unor oameni cu putere, dar nu întotdeauna cu viziune, nu s-ar mai povesti astăzi despre identitatea ei inconfundabilă în peisajul școlilor arădene. Performanțele constante și supraviețuirea în timp a școlii se datorează înfruntării și depășirii ideologiilor trecătoare și se mai datorează unui acut simț al responsabilității față de copii, care trebuie să crească frumos, ca să devină ei înșiși” – a conchis prof.dr. Diana Achim.