Aradul este un oraş bogat, foarte bogat din punct de vedere arhitectural. Zeci, sute de clădiri construite în urmă cu peste un secol stau semeţe, ridicându-se falnic spre cer. Amprentele arhitecţilor şcoliţi în Occident se văd pe fiecare dintre aceste edificii, fiecare imobil poartă însemne ale perioadelor în care au fost construite sau însemne ale stilului arhitectural care era în vogă la momentul respectiv. Numai că trecerea timpului a lăsat urme adânci peste aceste comori peste aceste comori . Iar aceste urme au fost adâncite şi mai tare de către proprietarii care, din varii motive, de la dezinteres până la lipsa banilor, au lăsat de izbelişte minunatele faţade ale clădirilor despre care vorbim.
Revenind la prezent, marea majoritate a clădirilor vechi din Arad sunt ruine. Multe dintre ele atât la interior, cât şi la exterior. Cele mai multe dintre ele, însă, pe exterior. Reabilitarea lor ar costa adevărate averi, ţinând cont de faptul că imobilele sunt catalogate drept „clădiri monument” de către Ministerul Culturii. Drept urmare, nimeni nu investeşte în ele. Nici proprietarii nu sunt interesaţi să le redea valoarea de altă dată, nici administraţia locală nu pare că se chinuie să găsească o variantă prin care să refacă aceste clădiri simbol. Totuşi, una dintre instituţiile statului încearcă să le readucă în atenţie. Este vorba despre Consiliul Judeţean Arad, care a anunţat că a gândit două circuite turistice care să scoată în evidenţă arhitectura și istoria Aradului. Unul dintre ele, circuitul Clădirilor Marii Uniri, trece în revistă clădirile vechi reabilitate ale oraşului nostru, cum ar fi Palatul Unirii – Fosta Prefectură, de fapt (Bulevardul Revoluţiei, numărul 81, restaurat de către Consiliul Judeţean), Palatul Administrativ (clădirea superbă în care funcţionează Primăria și Prefectura Arad), Hotelul Crucea Albă (actualul Hotel Aradul, aflat într-o stare decentă), Gara CFR (care a trecut printr-un amplu proces de modernizare şi reabilitare) ori Catedrala Veche (şi aceasta fiind într-o stare destul de bună).
În schimb, celălalt circuit turistic, care se numeşte „circuitul Palatelor Secession”, ne pune faţă în faţă cu adevărate ruine, clădiri ce rămân fără tencuială, imobile impunătoare, dar care stau să se prăbuşească, ori palate care, în anii aceştia, au fost „ciuntite” de proprietari, fiind renovate pe bucăţi, cu materiale şi culori care nu se potrivesc deloc cu stilul arhitectural. Pentru cititorii noştri, am luat la pas mare parte a circuitului Palatelor Secession pentru a vedea cu ce ne lăudăm. Din păcate, nu prea avem motive de mândrie.

„Cade tencuiala” peste tot
Semnul distinctiv, dacă putem spune aşa, al clădirilor cuprinse în acest circuit este plăcuţa pe care stă scris „Atenţie, cade tencuiala!”. O plăcuţă cu care, din păcate, ne întâlnim tot mai des, o plăcuţă care ne face să suspinăm când vedem starea în care au ajuns imobile care, odată, erau adevărate comori arhitecturale. O plăcuță ajunsă „brand al orașului”, am putea spune. Prima clădire de pe lista circuitului este Palatul Reinhardt, aflat pe Bulevardul Revoluţiei, la numărul 90 – clădirea în care se află Galeria de Artă Alfa. În momentul în care ridici ochii spre cer, te loveşte groaza: stratul de beton de sub balcoane este căzut, lăsând expuse barele metalice, toate ruginite în întregime, care susţin greutatea acelor balcoane. Apoi, multe dintre stucaturile care altă dată îți furau ochii, au căzut acum, parţial sau în întregime, şi continuă să se degradeze. Sus de tot, scândura de vânt este expusă intemperiilor, fiind o chestiune de timp până când va putrezi şi va ceda.
A doua clădire de vizitat este Palatul Albert Szabo, aflat pe acelaşi bulevard, numai că la numărul 92. Aici problema ornamentelor nu există, marea majoritate a lor fiind intacte. În schimb, sunt probleme mari în ceea ce priveşte tencuiala. Apa din precipitaţii s-a infiltrat în pereţi, care s-au cojit, iar vopseaua şi tencuiala au început să cadă, semn că edificiul nu stă foarte bine la capitolul învelitoare.

Moștenirea lui Szantay
Palatul Szantay este următorul obiectiv propus de CJA în circuitul Secession. Acesta şi-a păstrat multe dintre ornamente, adevărate opere de artă realizate în mărime naturală. Statui, sculpturi uriaşe, ornamente cu motive florale, toate par a fi intacte. În schimb, dăm de aceeaşi „durere” pe care o au majoritatea clădirilor vechi: tencuială căzută pe suprafeţe mari şi foarte mari. Mai mult, şi turnul clădirii pare într-o stare precară. Iar investiţii în această clădire nu se anunţă degrabă. Construit între 1905 și 1911, edificiul i-a aparținut arhitectului arădean Ludovic (Lajos) Szantay, însă acesta nu a locuit niciodată aici. Moștenirea lăsată de Szantay orașului stă astăzi ca mărturie a unei perioade de incredibilă dezvoltare a urbei, în care accentul se punea și pe funcționalitate, și pe estetică.
Strada Vasile Goldiş găzduieşte următorul obiectiv turistic de pe lista noastră. O clădire colosală, care se întinde pe trei străzi, o clădire care, se pare, este cea mai mare clădire monument din întreaga ţară. Este vorba despre Palatul Bohuș, proiectat de același Szantay, clădire care se întinde pe Bulevardul Revoluţiei, strada Vasile Goldiş şi strada Românului. Dimensiunile sale sunt umbrite, însă, de starea precară în care se află. Dacă partea din faţă a clădirii nu este chiar sub orice critică, ţinând cont de faptul că găzduieşte mai multe spaţii comerciale, partea din spate a uriaşului imobil, dinspre strada Românului, este un real pericol pentru cei care se încumetă să treacă pe acolo. Zeci de afişe lipite pe pereţi anunţă că tencuiala stă să cadă, sfătuindu-i pe trecători să ocolească zona. Ornamentele din sticlă colorată sunt distruse aproape în întregime, iar tencuiala a căzut de pe mare parte a imobilului. Geamurile abia se mai ţin în pereţi şi pe o parte a acoperişului a început să crească deja vegetaţie. Păcat, mare păcat că un monument de o asemenea amploare a ajuns o ruină abandonată de cei care ar putea să refacă această comoară ce stă să se prăbuşească.

Trei pe o singură stradă
Pe strada Lucian Blaga, la numărul 7, găsim următoarea clădire monument din circuitul propus de Consiliul Judeţean, respectiv Palatul Parohiei Greco-Catolice. Aici sunt mari probleme cu tencuiala de pe faţadă, aceasta fiind căzută, pe alocuri, până la cărămidă. Geamurile sunt şi ele într-o stare precară. Totuşi, se pare că unii dintre proprietari au hotărât să facă anumite lucrări la clădire, schimbând geamurile cu unele din termopan şi zugrăvind bucăţi din clădire. Cu toate acestea, ni se pare greu de crezut că aceste lucrări respectă proiectul iniţial al palatului.
Pe aceeaşi stradă, la numărul 9, găsim Şcoala de Aplicaţie a Colegiului Naţional „Dimitrie Ţichindeal”. Acest monument se află într-o stare generală bună. Dar, la fel ca la toate clădirile vechi, sunt probleme cu tencuiala care a început să se desprindă de pereţi.
Palatul Kintzig se află pe Lucian Blaga, la numărul 11, fiind următorul obiectiv de vizitat. Clădirea de aici a adăpostit Banca Comercială Italiană şi Română, o instituţie care a funcţionat în prima jumătate a secolului trecut. Clădirea în sine nu pare foarte afectată de trecerea timpului şi, mai mult, lasă impresia că a păstrat multe dintre ornamentele şi culorile originale. Dar şi aici întâlnim tencuială căzută, în special în partea de jos a imobilului. Partea tristă este că, deşi se află într-o zonă bună, clădirea a fost abandonată de mulţi ani, iar degradarea se accentuează.

Cu bune şi cu rele
Tot în zona centrală a Aradului se află şi Palatul Rosznay, aflat pe strada Nicolae Bălcescu, la numărul 1, peste drum de restaurantul Transilvania. Aici pare că există o intenţie bună din partea proprietarilor, acoperişul fiind schimbat deja. În plus, câţiva proprietari au decis să reabiliteze bucata lor pe cont propriu. Din păcate, a ieşit un „ghiveci” de culori, modele şi geamuri. Unul dintre proprietari şi-a pus geamuri termopane albe, altul maro. Unul a vopsit bucata lui în galben, altul în portocaliu. Iar aceste lucrări sunt făcute doar la o mică suprafaţă a clădirii. În schimb, marea majoritate a faţadei este compromisă, tencuiala este căzută, iar geamurile stau să cadă din pereţi. Poate că, totuşi, lucrările de reabilitare vor continua. Sperăm doar că în altă notă, nu ca şi până acum.
Alte clădiri monument cuprinse în circuitul Palatelor Secession care au probleme legate de tencuială sunt Palatul Barabas, de pe strada Nicolae Grigorescu, Palatul Ronai, de pe strada Gheorghe Popa de Teiuş, sau Palatul Steiner, de pe Bulevardul Decebal. În schimb, există şi clădiri cuprinse în acest tur care arată bine, cum ar fi Vila Reisinger, de pe strada Octavian Goga, Palatul Fenyves, de pe aceeaşi stradă, sau Sinagoga Israelită Ortodoxă, de pe strada Cozia.

Peste o sută
Potrivit Consiliului Judeţean Arad, la cele două circuite au participat, până acum, 106 persoane. Poate că numărul lor ar creşte exponenţial dacă monumentele cuprinse în circuitul Palatelor Secession ar avea altă faţă. Din păcate, nu există premise că situaţia se va schimba în bine în viitorul apropiat.