Ajuns vedetă, Şony a atras foarte tare atenţia, el fiind, probabil, cel mai lung şi cel mai gras porc din ţară. Când a aflat de existenţa lui, fostul ministru de Interne, Constantin Traian Igaş, a mers la Fiscut, la proprietarul porcului, pentru a verifica dacă cele auzite sunt conforme cu realitatea.

Surprins de ceea ce a văzut, politicianul, care nu va ma candida anul acesta, a fost de acord să plătească pentru porcul de peste jumătate de tonă o sumă deloc de neglijat, negocierea desfăşurându-se… în doar câteva clipe, fără prea multe discuţii.

Preţ final: 3.000 de lei

„Negocierea a decurs foarte simplu, am stabilit care e preţul pe piaţă la carnea de porc vie, am bătut repede palma cu părintele. Este un porc care a fost crescut cu multă credinţă şi suflet, de-aia a ajuns aşa de mare. Să vedem acuma cum facem din el produse tradiţionale specifice zonei iar, când vor fi gata, le lăsăm şi la alţii…” – spune senatorul Constantin Traian Igaş.

Chiar dacă au vorbit în şoaptă despre suma pentru care s-au înţeles, negocierile fiind oarecum secrete, noi am aflat că Şony s-a vândut cu aproximativ 3.000 de lei.

Proprietarul, care nu ar fi vrut neapărat să îl vândă, a fost încântat totuşi că a scăpat de o cheltuială, mai ales că Şony consumă circa 15 kg de mâncare pe zi.

Pomana porcului, de 1 Decembrie

Părintele, proprietar al porcului uriaş, şi senatorul, cumpărător al porcului, s-au înţeles să-l transporte pe Şony, de la Fiscut la Pecica, la 1 decembrie, aceasta fiind şi ziua în care grăsunul va fi sacrificat.

Pentru a se făli cu cea mai gustoasă achiziţie, fostul ministru a decis să organizeze, chiar de Ziua Naţională, la Pecica, la restaurantul său, pomana porcului. Senatorul şi-a invitat deja apropiaţii pentru a le oferi să deguste din coadă şi urechi…

„Şi la anu’ om veni…”

„Părinte, să îţi dea Dumnezeu sănătate. La anul venim tot aici, poate negociem mai la sânge… Până acum am făcut politică şi credinţă, anul viitor facem şi negustorie mai multă. Să aveţi unul tot atât de mare, să îi săturam pe toţi prietenii din preajma noastră” – încheie Constantin Traian Igaş.