Elogiile din presa de specialitate, nominalizările multiple, cât şi premiile câştigate au sporit curiozitatea tuturor, iar sala cinematografului a fost arhiplină. Regizorii arădeni Titus Muntean şi Rareş Hanţiu au provocat spectatorii  la dialog în finalul proiecţiei, încercând să extragă din public păreri pro şi contra lungmetrajului vizionat.

Povestea din “Câini” are loc în Dobrogea,  unde tânărul Roman (Dragoş Bucur) vine cu intenţia de a vinde hectarele moştenite de la bunicul său, nea Alecu. Doar că lucrurile nu sunt atât de simple precum par, legile de la oraş nu se aplică în satul uitat de lume, iar personajul principal află toate aceste lucruri pe pielea lui, printr-o serie de întâmplări bizare. Despre Alecu nu ştim prea multe, dar aflăm din gura poliţistului Hogaş, conturat şi jucat ireproşabil de Gheorghe Visu, că ar fi fost un “gangster” al locului si chiar dacă el a murit, acolitul lui, Samir (Vlad Ivanov), îi va lua locul la “şefia” pământurilor. De aceea, Roman e sfătuit să lase lucrurile aşa cum sunt, să uite de vânzare şi să se întoarcă la Bucureşti. Nu se întâmplă asta şi rămâne în casa bunicului, alături de câinele acestuia, numit parca în ciuda reprezentanţilor legii, “Poliţia”. E un câine al cărui lătrat îl auzim de nenumărate ori pe parcursul filmului, semnalându-ne întotdeauna că se întâmplă ceva, undeva, şi creând o senzaţie de nelinişte şi ameninţare, o senzaţie pe care ar trebui să o avem la orice thriller.

Thriller sau comedie neagră?

Atmosfera e în general apăsătoare, tensionată, dar presărată din când în când cu secvenţe de umor uşor. Una dintre ele, care îţi rămâne în minte, e cea în care şeful de post examinează atent un picior uman tăiat în dreptul gleznei, pus pe o farfurie pe masa din curte, o scenă morbidă de altfel, dar care a stârnit zâmbete în sală.

Ce e mai neobişnuit însă la filmul ăsta, e că regizorul sfidează convenţiile narative. Îţi spune povestea fără să îţi arate faptele. Te ţine în expectativa unui conflict pentru ca în final doar să ţi-l sugereze. E o maniera care, deşi a născut câteva inadvertenţe, acestea par să nu deranjeze, cel puţin la o primă lectura a lungmetrajului. Mirică nu se străduieşte deloc să explice nişte lucruri, mai degrabă pune accent pe imagine, pe vizual, pe stare, pe conturarea personajelor. Cele trei personaje centrale Roman, Hogaş şi Samir, primesc interpretări fără cusur din partea actorilor. Se remarcă totuşi Gheorghe Visu prin rolul şefului de post,  pe care se mută focus-ul în a doua parte a filmului şi Vlad Ivanov care dă viaţă unui sociopat rural, prietenos la prima vedere, dar de un sânge rece ieşit din comun.

Titus Muntean: “E un film important pentru că e prima dată când un film românesc îşi doreşte altceva decât să arate adevăruri cutremurătoare despre societatea românească.”

Bogdan Mirică a păşit pe un teren încă neexploatat de regizorii români. “Câini” merită văzut, măcar o dată, pentru că momentan e unic între filmele româneşti. Nu avem termen de comparaţie decât în cinematografia mondială, se spune că e un fel de “No Country for Old Men” tradus în româna sau un “western” balcanic.  Oricum ar fi, trebuie văzut.

CitiZenit, în colaborare cu Centrul Municipal de Cultură, va aduce şi alte filme româneşti pe ecranul de la Cinema Arta ca parte din iniţiativa pe termen lung de revitalizare a cinematografelor arădene susţinută de Primăria Municipiului Arad.