O aventură miraculoasă: prima vizită la bibliotecă

E imperios nevoie de acest lucru, pentru că, din păcate, aceste sintagme riscă şi ele să ajungă în limbajul de lemn atât al autorităţilor şi cât şi al profesorilor din sistem.

Interesul şi plăcerea de a citi izvorăsc dintr-o atitudine pozitivă faţă de cunoaştere. În acest context, a întoarce elevii spre bibliotecă, spre tezaurul fundamental de cunoaştere al omenirii, mi se pare esenţial. Chiar dacă biblioteca e una clasică, cu cărţi tipărite sau una modernă, cu cărţi „digitale”. Întoarcerea la miracolul cunoaşterii, prin lectură, prin carte, e benefică, indiferent de forma „bibliotecii” pe care o frecventează. Iar primul contact cu o bibliotecă poate fi determinant.

Pentru elevii clasei I, de la Şcoala Primară Particulară Vanda Study International din Arad, prima vizită la bibliotecă a avut loc deja, deşi ei încă nu ştiu să citească. Aceasta s-a desfăşurat în cadrul programului after-school, mai exact ca o activitate a atelierului de lectură, coordonat de doamna profesor Mirela Mureşan.

Totul a început cu următorul dialog: Voi ştiţi ce e aceea o bibliotecă?

• Un raft cu cărţi.
• Ce aţi zice dacă v-aş spune că o bibliotecă poate fi şi o clădire, cu etaj, cu multe încăperi, toate pline de rafturi cu cărţi?
• Aşa ceva eu nu cred că există !!!

Biblioteca, transformată din ceva neverosimil, de-adreptul fantasctic, deci

inaccesibil, într-un loc real, palpabil şi deci accesibil, s-a încărcat de valoare, de apreciere excepţională, iar accesul la toate acele cărţi, s-a transformat din ceva banal, comun, în ceva miraculos. Întâlnirea cu cărţile a fost trăită de elevi, ca un privilegiu.

La Biblioteca Judeţeană „A.D.Xenopol din Arad, gazde şi călăuze au fost domnii bibliotecari Lucia Bibarţ -secţia pentru copii- şi Marius Lugojan -sala de artă şi multimedia. Primul popas al elevilor a fost Ludoteca, un spaţiu special gândit pentru a facilita trecerea de la jucării la cărţi, de la joc la seriozitate, de la copilărie la maturitate. Aici s-a consumat prima probă a iniţierii: alegerea între jucării şi cărţi. A urmat apoi depozitul de carte pentru copii, ocazie cu care elevii au înprumutat şi prima lor carte de la bibliotecă ( sarcina lecturii rămânând în seama părinţilor).

Vizita a continuat apoi cu mai multe popasuri: la sala de lectură şi la depozitul de carte pentru „oamenii mari”( căci şi ei mai trebuie să citească ca să devină „isteţi”), la cărţile din colecţiile speciale,”pentru oameni speciali”şi la sala multimedia, unde s-au oprit mai mult timp, atraşi de muzică, de computerele unde se puteau viziona filme documentare şi mai ales de cărţile cele „mari”, în sensul propriu al cuvântului. Au fost impresionaţi de dimensiunile uriaşe ale unor albume de artă, enciclopedii ilustrate etc. Au cerut şi li s-au pus la dispoziţie câteva, pe care le-au răsfoit cu sfială şi grijă, căci erau mari, „cât catalogul!”.

Săptămânile următoare elevii vor continua discuţiile despre bibliotecă. Acestea vor fi completate de imagini cu biblioteci celebre din întreaga lume, cu biblioteci „clasice” şi „moderne”, cu cărţi tipărite dar şi „printate”; li se vor prezenta variantele moderne de audio-bookuri, cărţi accesibile pe internet.

Nu se ştie câte cărţi e nevoie să citească un om, într-o viaţă. Dar se ştie sigur că pentru a o putea face, omul are nevoie de dorinţa şi plăcerea de a citi, de a cunoaşte. Acest gust pentru lectură şi cunoaştere se naşte sau poate fi ucis în şcoală.

Pentru Şcoala Primară Particulară Vanda Study International, preparing for life

( pregatirea pentru viata) nu este doar o simplă deviză; este o convingere, care se transformă în fapte, zi de zi, de către toţi dascălii şcolii.

Prof. Dr. Vanda Stan