În fiecare an, în Muntenegru, în discreta și fermecătoarea stațiune Pluzine, deasupra lacului Piva, într-un peisaj montan unic, are loc un festival select de literatură dedicat celei în limba sârbă. Firește, cu invitați din toate republicile fostei Iugoslavii. Ceea ce este o emoție suplimentară. Lor li se adaugă poeții unei țări străine invitate. Anul acesta, între 18-20 iulie, au fost oaspeți cei români. Mai exact cei din partea de vest a României (membri ai USR): George Vulturescu (redactor-șef al revistei „Poesis” din Satu Mare), Vasile Dan (redactor-șef al revistei „Arca”, și Andrei Mocuța, din Arad), Lucian Alexiu și Slavomir Gvozdenovici (ultimul, din Timișoara, poet de limbă sârbă, traducător și deputat în Parlamentul României).
Momentul românesc al festivalului a fost unul impresionant. El a avut loc, odată cu lăsarea serii, până târziu în noapte, în spațiul sacru, acolo unde parcă altfel sună poezia, al vechii mănăstiri ortodoxe de piatră din secolul XII, Piva. Una ascunsă în creierul munților Durmitor.
Lectura a fost precedată de o „punere” în temă a lui Vasile Dan privind vocația europeană a culturii române: „Valori literare românești, valori europene în secolul XX”. „M-am referit, succint, punctual la cinci momente, ilustrate cu personalități literare care au startul, debutul în literatura română în secolul XX și care au marcat mai apoi, impresionant, alte culturi, alte literaturi, fiind embleme acolo”, ne-a spus Vasile Dan. „Mai întâi fenomenul literar avangardist «Dada», inițiat de Tristan Tzara, la începutul veacului. Apoi aparițiile culturale majore, în interbelic, ale lui Mircea Eliade, Eugen Ionesco și Emil Cioran. Imediat după încetarea războiului, «Bucureștiul devine noua capitală europeană a avangardismului», aprecierea a aparținut însuși fondatorului mișcării de avangardă, poetului francez Andre Breton. La București se lansează Vasko (Vasile) Popa (cel mai mare poet în limba sârbă în secolul trecut), Paul Celan (născut la Cernăuți, în România Mare, devenit marele liric german de după război). În anii șaizeci, poezia română se conectează la adevărata ei vocație interbelică prin Nichita Stănescu, un nume nu doar cunoscut, ci și adorat în tot arealul limbii sârbe de astăzi” – a continuat poetul Vasile Dan.
Au urmat lecturile poeților români prezenți. S-a citit câte un singur poem în limba română, pentru frumusețea și sunetul unic al limbii noastre. Apoi poetul Slavomir Gvozdenovici, după prezentări biobibliografice generoase, a citit, în traduceri proprii, poeme ale câte unui autor prezentat. Inclusiv de-ale lui însuși. Seara de poezie de la Pluzine s-a încheiat târziu, după miezul nopții. Nici un spectator din cei aproape 200 – scriitori muntenegreni și străini, ziariști, istorici, oficialități locale, turiști ai minunatei zone montane – nu a plecat înainte de încheierea festinului liric, deși locul de desfășurare a evenimentului, Mănăstirea Piva, nu era chiar unul ușor accesibil, inclusiv cu autoturismul. „Atâta atașament pentru poezie e un lucru rar, să recunoștem, atât de rar de întâlnit la noi acasă”, a concluzionat poetul Vasile Dan.
La TV Podgorica
Momentul românesc al festivalului a fost integral transmis de televiziunea din Podgorica, capitala Muntenegrului.
Citiți principiile noastre de moderare aici!