ARAD. Rețelele de socializare „găzduiesc” o nouă polemică ce are în vedere modul în care se… prezintă orașul nostru. Discuția a fost lansată de Estera Kertesz, o artistă din Arad, care a scris:
„SOS Patrimoniul Arădean: Între eleganța Secession și <bâlciul> muralelor. Cetățenii cer respectarea Cartei de la Veneția. Un grup de cetățeni ai Aradului trage un semnal de alarmă împotriva transformării centrului istoric într-un spațiu de experimente vizuale care agresează clădirile de patrimoniu. În centrul controversei se află picturile murale realizate pe calcanele unor palate simbol, precum Palatul Földes Kelemen, intervenții care ignoră normele internaționale de restaurare. <Nu este o chestiune de gust, ci de legalitate și respect pentru istorie>, susțin inițiatorii demersului. Aceștia invocă Carta de la Veneția (1964), actul fundamental care interzice orice amenajare ce modifică raportul de volume și culori în cadrul unui monument istoric. Aradul riscă să își piardă identitatea europeană de <mică Vienă> pentru un spectacol vizual efemer și neadecvat. Solicităm autorităților locale și Direcției de Cultură să oprească orice intervenție care nu respectă rigoarea stilului Secession și să prioritizeze restaurarea științifică în locul <cosmetizării> cu vopsele sintetice. Patrimoniul este o moștenire pentru strănepoții noștri și nu un bun de consum pentru azi!”
Părerea artistei este susținută de arhitectul Michael Iovin, arădean stabilit în Statele Unite ale Americii:
„Eu am tras un prim semnal de alarmă în momentul în care a apărut pictura din imagine și mi-am atras o mulțime de critici acidulate. Că e frumoasă… De fapt, am protestat și mai înainte că reabilitările fațadelor nu includ și calcanele, care rămân ca niște răni infecte, vizibile de la sol, și că nu se respectă culorile originale”.
Un alt arădean a concluzionat scurt:
„Ceva mai nepotrivit ca și această <pictură> pe clădirea respectivă, cu greu se poate găsi… Efectiv, a demonetizat valoarea clădirii”.
Cătălin Filea, angajat al Centrului Municipal de Cultură Arad, a venit cu o pledoarie pro picturi murale:
„Înțeleg preocuparea pentru patrimoniu și cred că este important să îl protejăm, însă în cazul acestor murale trebuie menționat un lucru esențial: proiectele au fost realizate cu toate avizele legale necesare, inclusiv de la instituțiile responsabile de patrimoniu! Nu vorbim despre intervenții făcute ilegal sau fără consultare. Muralele nu sunt ceva neobișnuit în orașele europene cu clădiri istorice. Există exemple în multe orașe culturale importante, precum Viena sau Paris, unde arta urbană coexistă cu patrimoniul. Vă invit să stați doar câteva minute în fața acestor clădiri și veți observa foarte mulți oameni care se opresc, le fotografiază și le admiră. Poate principala preocupare ar trebui să fie expunerea proprietarilor de clădiri istorice care nu investesc în acestea și se degradează pe zi ce trece”.
Inițiatoarea acestei polemici, Estera Kertesz, a ripostat:
„E adevărat că ne-am luat după orașele europene, dar oare am făcut bine? Nu am putea și noi să judecăm? Sunt sigură că a fost respectată legislația și s-au dat toate avizele, dar pe ocolișuri. S-au găsit portițe unde legislația este permisivă. Da, pictura în sine este artistică, dar nu pentru clădirile monument istoric. Există cartiere cu clădiri moderne, terne, fără personalitate care chiar au nevoie de culoare, dar nu stilul secession. Nemaivorbind de materialele neadecvate folosite pentru pictură, ba chiar pentru renovarea fațadelor”.
Același Cătălin Filea a încheiat discuția astfel:
„Muralele au fost realizate pe lateralul clădirilor, pe suprafețe care în mod normal ar fi rămas ziduri goale, fără elemente arhitecturale sau decorative. În loc să fie niște fațade goale, acestea au devenit spații de artă care atrag atenția și pun clădirea în valoare. Cine vrea să admire stilul secesion sau detaliile arhitecturale o poate face foarte ușor, pentru că fațada principală a clădirii rămâne complet vizibilă. Muralul este pe lateral și poate fi pur și simplu ignorat de cei interesați strict de arhitectură. În schimb, pentru mulți alții, aduce un plus de viață și interes într-un spațiu care altfel ar fi rămas un perete gol”.
Trimite articolul
X
Radu says: Las’ că tencuielile căzute, vopselele vechi scorojite și decolorate și mulțimea de mâzgăleli fără vreo noimă, sunt “mirifice”, “arhitecturale” și “conservă excelent patrimoniul”.
În loc să vedem mizeria, delăsarea șu distrugerile care LE VEDEM LA TOT-PASUL, ne legăm de puținele lucruri decente, plăcute majorității ochilor și lucrate cu mult efort și migală.
Hăi să vedem CE AU FĂCUT PT Aradul ăsta; criticii acestor gravuri, și-apoi să deschidă gura !
