ARAD. Ştim din cuvântul Sfintei Scripturi că Dumnezeu este nu numai Creatorul dar şi Proniatorul întregului univers. Astfel, celor nevăzute le-a creat un destin, celor materiale le dăruieşte de toate spre folos prin binecuvântare: „toate de la tine aşteaptă să le dai hrană de bunăvoie, dându-le lor vor aduna, de-ţi vei întoarce faţa se vor ofili şi în tărână se vor întoarce” (Psalmul 103).
Pe om l-a pus Dumnezeu în mijlocul Universului stăpânitor. Relaţia omului creat cu Universul se desfăşoară prin cinci simţuri: văz, auz, gust, pipăit şi miros. Acestor cinci simţuri le-a pus Dumnezeu în sufletul omului doi stăpâni: Raţiunea şi Voinţa pentru care a dat legi, norme şi precizări.
Una din cele mai de seamă reguli, normă de conştiinţă morală pusă de Dumnezeu spre folosul omului, spre desăvârşirea lui este „POSTUL”.
Socotim ca o datorie faţă de Sfânta Biserică de a face cunoscută învăţătura pentru cei ce nu o cunosc iar pentru cei ce o ştiu spre aprofundare.
Postul este o înfrânare, o renunţare, o abstinenţă, de la unele mâncăruri, băuturi, fapte, vorbe, gânduri şi trăiri, în scopul purificării, sfinţirii şi desăvârşirii vieţii omului pe pământ.
1. Postul este o regulă creştinească de vieţuire sădită de Dumnezeu în firea omului şi cerută mai târziu încă din rai prin poruncă – Facerea cap. 2,16: „Din toţi pomii să mănânci, (…) din acest pom să nu mănânci (…)” este prima şi cea mai veche poruncă dată de Dumnezeu omlui, neîmplinirea ei a atras păcatul şi urmările lui: întunecarea minţii, slăbirea voinţei, boli şi neputinţe şi apoi moartea. Nepracticarea postului în ziua de astăzi are aceleaşi consecinţe.
2. Postul este un exerciţiu spiritual şi trupesc prin care subordonăm simţurile voinţei şi raţiunii pentru a nu cădea pradă instinctelor: „Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli” (Coloseni 3,5), după cum zice Apostolul Pavel.
Instinctul este propriu animalelor nu oamenilor, când simţurile scapă de sub controlul raţiunii şi a voinţei, ele devin instincte: „Deci să nu împărăţească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui” (Romani 6,12). De aceea, mulţi se exprimă: „nu pot să mă las de fumat sau de băutură sau de alte fapte.”
3. Postul este o rugăciune a trupului, prin post trupul se purifică, se face propriu sfinţeniei aşa cum l-a făcut Dumnezeu la creaţie, „templu al Duhului Sfânt” şi mai târziu „vas ales şi purtător de Hristos”, capabil să atingă împreună cu sufletul comuniunea cu Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură învaţă Mântuitorul şi în acelaşi context al postirii: „Să nu se îngreuneze sufletul nostru cu mâncare şi cu băuturi şi cu grijile acestei lumi”.
4. Postul este un act de cult, o slujire, o cinste adusă lui Dumnezeu. În Vechiul Testament a postit Moise – proorocul 40 de zile pe Muntele Sinai înainte de a se întâlni cu Dumnezeu şi a primi Tablele Legii. Acelaşi post l-a săvârşit şi proorocul Ilie pe muntele Horeb înainte de întâlnirea cu Dumnezeu. Sf. Ioan Botezătorul a postit toată viaţa, la fel şi Maica Domnului. Sf. Biserică a instituit postul în mod deosebit înaintea primirii Sf. Taine şi înaintea marilor praznice de peste an ce presupun o comuniune cu Dumnezeu.
5. Postul este o dispoziţie sufletească, o ascultare în iubire de Dumnezeu, nu o tristeţe, povară sau suferinţă – Matei 6,16 „Când postiţi nu fiţi trişti ca făţarnicii (…)” , v. 17 „Tu când posteşti unge capul tău şi faţa ta o spală”.
„Postul nu este spinele care naşte durerea ci trandafirul care creşte printre spinii înfrânării” (Pr. Arsenie Boca – Cărarea Împărăţiei).
6. Postul este o jertfă închinată lui Dumnezeu potrivit sfatului Sfântului Apostol Pavel – Romani 12,1: „ Vă îndemn fraţilor să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine placută lui Dumnezeu ca închinarea voastră cea duhovnicească”. De aceea în Evanghelia către Matei, Mântuitorul Hristos ne atenţionează că postitorul să nu se arate oamenilor că posteşte ci: „Tatălui tău care este ascuns şi Tatăl tău care vede în ascuns îţi va răsplăti ţie” (Matei 6,18) – Comunicarea Jertfei.
7. Postul este un echilibru sănătos al vieţii pământeşti, nu o metodă o slăbire sau o dietă culinară, ci în vindecarea unor boli şi neputinţe. Observăm acest lucru din textul Evangheliei de la Matei, cap. 17, când Iisus vindecase un copil demonizat pe care apostolii săi nu l-au putut vindeca. La întrebarea lor „Doamne de ce noi nu l-am putut vindeca ?”, Mântuitorul le răspunde: „acest neam de diavol nu iese numai cu post şi cu rugăciune” (Matei 17,21).
8. Postul trebuie însoţit de rugăciune şi concretizat în binefacere, folositor împotriva păcatelor mai ale: lăcomia şi neascultarea. El ne învaţă să învingem idolatria eului luptând cu lăcomia şi ne încredinţează că neascultarea este refuzul iubirii lui Dumnezeu. Postul nu este un mijloc de agonisire ci prilejul de binefacere aşa încât cele la care am renunţat în ziua postului să le putem oferi celor în lipsă şi în suferinţă.
În concluzia celor prezentate, am putea spune aşadar că postul este: o regulă de viaţă creştinească ce impune un exerciţiu spiritual şi sufletesc într-o rugăciune a trupului devenind un act de cult săvârşit cu o dispoziţie sufletească pentru un echilibru sănătos în lupta cu păcatul lăcomiei şi neascultării.
Pentru înţelegerea mai eficientă asupra postului şi a valenţelor sale recomandăm ca lectură capitolul 58 al cărţii profetului Isaia: „Postul cel adevărat”.
Postul nu este spinele care naşte durerea ci trandafirul care creşte printre spinii înfrânării.” (Pr. Arsenie Boca)
Pr. Simion Mladin
Secretar Eparhial
Citiți principiile noastre de moderare aici!