Soții Ștefan și Simona Damian locuiesc într-o zonă cu multe familii de rromi, iar de aici a pornit celebritatea lor în rândul etniei. Deşi sunt români sută la sută, de-a lungul anilor cei doi au început să le cunoască foarte bine tradiţiile vecinilor, devenind fascinaţi de ţinutelor pline de culoare ale femeilor, mai ales ale celor din clanurile gaborilor. Așa că au început să realizeze costume pentru câțiva dintre vecini, vestea răspândindu-se repede în comunitate. Gaboriţele din tot cartierul s-au programat pentru a le fi luate măsurile.

Magazin unic în Europa

Apropierea sărbătorilor îi ține zi și noapte în atelierul lor din cartierul Bujac pe soții Damian. Au zeci de comenzi în aceste zile, pe care trebuie să le onoreze la timp. Numărul comenzilor practic s-a dublat, în condițiile în care și așa lucrau cât e ziua de lungă, pentru că sunt printre puținii croitori care s-au specializat pe confecționarea ținutelor tradiționale țigănești, iar clienții sunt din toată Europa. Cei doi arădeni dețin singurul magazin de profil de pe continent, în care fustele viu colorate şi cu sute de pliseuri atârnă expuse pe toți pereții. Ideea deschiderii magazinului a plecat de la nevoia clientelor de a proba cât mai multe veşminte înainte de a se decide. Acum, gaborii fac coadă în faţa intrării, pentru a-şi lua ținute noi pe care să le poarte la întâmpinarea noului an. Înainte de Crăciun, comenzile curg încât nu le mai face nimeni faţă.

Brand protejat

Materialele folosite de către soţii Damian pentru costume sunt aduse din India, iar caşmirul este adus din Japonia. Hainele făcute de ei, însă, au devenit un brand cu etichetă pe care scrie: „Simona. Arad”. Motivul etichetării ținutelor nu ţine de promovarea numelui, ci de orgoliile clientelor care au plătit bani grei pentru a-şi face haine la comandă, în timp ce altele din comunitate doar s-au lăudat că au cumpărat veşminte „de la Simona”, dar şi le-au făcut singure. „Între ţigăncile din cartier a devenit un fel de fală să-şi cumpere fustele de la noi, când se întâlnesc îşi studiază costumele. În mod surprinzător, au apărut şi falsuri, de aceea am fost nevoiţi să punem o etichetă personalizată”, spune Simona Damian.

Negocieri la sânge

În afacerile cu rromii, preţurile nu pot fi fixe, pentru că ei nu acceptă să cumpere fără negociere. La magazinul din Bujac, se negociază „la sânge” fiecare comandă. „Poate cea mai obositoare parte a afacerii o reprezintă negocierea. Uneori durează câteva ore, timp în care munca în atelier aşteaptă. La final, când am crezut că am bătut palma, clientul scoate euro, nu lei, iar atunci începem a doua negociere, pentru curs, care mai durează”, mărturisește Ștefan Damian.

Preţul unei fuste cu şorţ nu coboară sub 400 de lei, iar cea mai scumpă costumaţie din două piese e în jur de 2.000 de lei. Cămăşile se cumpără mereu separat, pentru că se asortează cromatic foarte diferit de la o persoană la alta.

Jupoanele, ascunse privirilor

Respectarea obiceiurilor comunității de rromi e importantă în această afacere, iar soții Damian au avut multe de învăţat. De exemplu, ei ştiu că niciodată hainele negre, de doliu, nu se pun alături de celelalte, pentru că „ar aduce ghinion”. „Dacă ar vedea haine negre expuse în magazin, nu ar mai călca pe aici. Ele stau depozitate şi sunt scoase doar la cerere”, explică Simona Damian. Ea are mare grijă să ascundă privirilor și jupoanele. Acestea nu pot fi văzute de bărbaţi pentru că ar reprezenta o mare ruşine pentru femei. Așa că, dacă o gaboriță vrea să încerce un jupon, toţi bărbaţii părăsesc magazinul.

Din Bujac până-n Paris

Hainele făcute în Bujac sunt trimise în toată țara, dar și în străinătate, mai ales în Franţa, Germania, Italia și Spania. Adică țări în care sunt mulți țigani care au plecat din România în ultimele două decenii și care preferă să își comande în continuare ținutele tradiționale la croitorese din țara noastră. Nu doar pentru că au încredere în priceperea lor, ci și pentru prețurile mai mici. Numărul clienților fideli ai atelierului din Bujac depășește 500, iar pentru a face față comenzilor, proprietarii afacerii și-au angajat câteva croitorese. Şi totuşi, de sărbători e greu şi cu ajutoare.