Prea puțini dintre cei care trec astăzi pe strada Gheorghe Lazăr știu că „ruina” acoperită cu o plasă de protecție este o clădire de patrimoniu, care dăinuie în centrul oraşului de circa 180 de ani, fiind primul edificiu de teatru permanent de pe teritoriul ţării noastre. Clădirea a fost ridicată, probabil la 1817, în stil neoclasic.
Data exactă a inaugurării nu se cunoaşte dar este sigur că în toamna anului 1817 aici şi-a desfăşurat activitatea trupa de teatru german condusă de Cristofor Kun. Primul eveniment de seamă al teatrului, imediat după inaugurare, a fost prezentarea unui spectacol în limba română, de către elevii Preparandiei arădene, manifestare care se încadrează în rândul primelor reprezentaţii teatrale româneşti în ţara noastră.
Demn de remarcat este faptul că, în anii 1868, 1870 şi 1871, au poposit la Arad, în turnee triumfale, formaţiile teatrale româneşti conduse de Mihai Pascaly (la care activa ca sufleur şi marele nostru poet Mihai Eminescu) şi Matei Millo.
De la teatru, la cinematograf
În anul 1873 vechiul teatru al lui Hirschl se închide. Aceasta pentru că, în 1874, se deschide actualul teatru. În 1907, la 30 noiembrie, în clădirea Teatrului Vechi, se inaugurează primul cinematograf din Arad, sub denumirea de „Urania”, unul din cele mai vechi cinematografe din ţară. La 16 aprilie 1913, aici are loc prima reprezentaţie a unui film românesc şi anume „Războiul Independenţei”. Cinematograful îşi continuă activitatea până în anii ’80, când este închis, datorită stării precare a clădirii.
Scurtă istorie contemporană
Teatrul Vechi mai prinde viață abia după 1998, când se atribuie ca sediu Casei de Cultură a Municipiului Arad. În anul următor – după cum ne spune fostul director al instituției, Ovidiu Balint – Trupa de teatru „Art Studio”, condusă de actorul Ioan Peter, prima trupă de teatru independentă din Arad, pune în scenă întâiul spectacol în ruinele Teatrului Vechi.
Tot în acei ani, Consiliul Județean și Consiliul Municipal își dispută în instanță dreptul de proprietate asupra Teatrului Vechi și, din cauza acelui proces, se pierde o finanțare, în valoare de 365.000 de euro, pentru renovarea clădirii. Totuși, se investește în utilarea Teatrului și conservarea lui. Se repară acoperişul, se montează o podea provizorie, se conservă pereții.
În anul 2003 se înființeaza Festivalul de Teatru de Cameră și Underground, unul dintre scopurile festivalului fiind reabilitarea Teatrului Vechi, promovarea lui ca un centru cultural și istoric. An după an, Teatrul Vechi redevine un loc de interes cultural al Aradului. Se utilează și se mobilează cu aparatură și echipamente o sală de spectacole. Sunt organizate, vreme de 10 ani, între 2001 și 2010, spectacole de teatru, proiecții de filme, concerte de jazz, folk, rock, muzică simfonică și de cameră, lansări de carte, expoziții de artă contemporană…
Dar, odată cu desființarea Casei de Cultură, „cortina” cade definitiv peste Teatrul Vechi.
Un muzeu al artelor vizuale
Prin anii 2000-2005 a existat și o inițiativă de restaurare a acestui valoros edificiu cultural, urmând să adăpostească un muzeu al artelor vizuale. Mai ales că Aradul a avut un muzeu al teatrului. Iosif Sârbuț, un pasionat de istoria culturală arădeană, care a colecționat, vreme de decenii, mii de materiale muzeale din toate domeniile culturii, dar cu predilecție cele de natură teatrală, a primit, prin anii ’60, patru camere în incinta Teatrului de Stat. Aici a organizat și condus un „Muzeu al Teatrului din Arad” până în 1976, când a fost desființat compartimentul muzeal, ceea ce l-a făcut pe colecționar să doneze exponatele Muzeului Județean Arad. Astfel, colecția – de 21.650 piese, adunate de Iosif Sârbuț – a fost mutată în depozitul de lângă sala „Clio”. Și ea nu poate fi văzută decât, la cerere, pentru cercetare.
Alte vorbe și intenții bune?
„Casa Hirshl împreună cu Teatrului Vechi au fost revendicate de către succesori și au fost retrocedate în 2005”- ne-a informat viceprimarul municipiului, Levente Bognar. De atunci și până anul trecut, când a trecut în structura Teatrului „I. Slavici”, Casa de Cultură a funcționat acolo pe chirie.
„Clădirea figurează pe lista monumentelor de patrimoniu, este monument istoric: este cea mai veche casă din ansamblu urbanistic Piața A. Iancu și primul teatru permanent din țară, spune viceprimarul Bognar.
În 2007 printr-un proiect, HistUrban, care s-a concentrat pe revitalizarea orașelor istorice, s-au analizat aproximativ 50 de clădiri. S-a constatat că Teatrul Vechi este clădirea cea mai degradată și am prevăzut un proiect de restaurare. A existat chiar o Hotărâre în C.L.M. să-l achiziționăm. Am discutat cu proprietarul dar pretențiile lui erau prea mari. Între timp a apărut o interdicție de a cumpăra imobile. Noi am făcut o intervenție pentru a se face excepție în cazul monomentelor istorice dar, pe când am obținut-o, a venit criza și n-am mai avut bani”.
Ce e totuși de făcut? Că proprietarul, care are, conform legii, obligații și este scutit de impozit pe clădirea de patrimoniu, nu a mișcat un deget…
„Am discutat cu actualul director al teatrului, Bogdan Costea, să vedem ce putem face – ne răspunde viceprimarul. Ne-am gândit să sincronizăm eforturile locale, să facem un fel de colectă în care să fie antrenați mai mulți pentru a salva această clădire și a o reda circuitului cultural al Aradului”.
Am vrea să credem că se va trece, în ceasul din urmă, dincolo de vorbe și intenții. O spunem pentru că și acel muzeu al artelor vizuale a rămas doar în faza de proiect (de care aproape nu își mai aduce aminte nimeni). Noi sperăm că nu v-am spus încă o povestea fără viitor despre Teatrul Vechi.
Documente „ascunse” de ochii lumii
Accesul publicului, la „colecția Sârbuț”, se face la cerere și doar pentru studiu.
Colecția de Istorie a Teatrului, Muzicii și Cinematografului „Iosif Sârbuț” cuprinde peste 25.000 piese datând din secolele XIX – XX (în mare parte donate de colecționarul Sârbuț). Sunt afișe originale în diverse formate, plachete-invitații, cataloage, cărți de teatru, reviste teatrale, muzicale și cinematografice din Arad, fotografii cu artiști ai teatrului și din spectacole, partituri muzicale manuscrise sau tipărite, diverse obiecte de recuzită teatrală, instrumente muzicale, tablouri-portrete ale unor personalități culturale arădene, costume din spectacole, aparate pre-cinematografice și cinematografice etc.
Dintre acestea sunt de menționat: statutul, regulamentul de funcționare și programa de studiu a Conservatorium-lui din Arad (1833 – a șasea instituție de acest tip din Europa); afișe ale unor spectacole jucate pe scena Teatrului Vechi din Arad în perioada 1833 – 1871, dintre care se remarcă cele ale unor trupe austriece, maghiare și românești (M. Pascaly – 1868, M. Millo – 1870/71); placheta-afiș a filmului „Războiul de Independență” (1913 – realizat de Grigore Brezeanu), film proiectat la cinematograful Urania, amenajat în 1907 în clădirea Teatrului Vechi; filme pe celuloid realizate la Arad în 1913 (Nunta pe Strada Mare; Răzbunarea lui Napoleon)…
Colecția se află într-un depozit amenajat în incinta clădirii de pe str. Gh. Popa de Teiuș nr. 2-4.
„Muzeul a organizat mai multe expoziții temporare cu piese din colecție” (Adelina Stoenescu)
Citiți principiile noastre de moderare aici!