Doi poliţişti de la Rutieră s-au trezit cu o condamnare la închisoare cu suspendare după un aşa-zis flagrant, în cadrul căruia ar fi luat 600 lei „şpagă” pentru a scăpa un conducător auto. Agenţii de poliţie rutieră au aşteptat procesul, care s-a judecat, în primă fază la Tribunalul Arad, şi s-au trezit cu câte o sentinţă de 3 ani de închisoare cu suspendare fiecare. Pentru că şi-au susţinut nevinovăţia tot timpul, avocaţii celor doi au atacat sentinţa la Curtea de Apel Timişoara, iar aici judecătorii au decis să-i achite pentru că… fapta nu există. Apoi, procurorii au atacat decizia Curţii de Apel Timişoara la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţa supremă a decis achitarea întrucât fapta nu există.

La momentul la care au demarat cercetările, procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad au remis următorul comunicat de presă: „Din probatoriul administrat în cauză, până la acest moment al urmăririi penale a rezultat faptul că, la data de 17 aprilie, învinuiţii Simeny Bela şi Habalău Sorin, agenţi de poliţie în cadrul Serviciului Rutier Arad, au pretins, prin intermediul învinuitului Ciornei Marius, lucrător de poliţie în cadrul aceluiaşi serviciu, 600 lei pentru a nu mai întocmi formele de constatare şi sancţionare a abaterilor de la regimul circulaţiei, comise în trafic şi depistate de aceştia cu ocazia controlului din noaptea de 13 spre 14 aprilie pe ruta Arad-Secusigiu. În seara zilei de 19 aprilie, învinuitul Ciornei Marius, la o nouă întâlnire cu denunţătorul, a reiterat cererea formulată de ceilalţi doi învinuiţi, suma de 600 lei fiind predată lui, a doua zi, 20 aprilie, surprinderea în flagrant realizându-se în momentul remiterii banilor către cei doi învinuiţi care i-au pretins”.

Pe parcursul procesului, cei doi poliţişti nu au recunoscut fapta reţinută în sarcina lor, declarând totodată că nu au solicitat şi primit vreo sumă de bani de la denunţător sau de la numitul C.M. pentru a nu-şi îndeplini corespunzător atribuţiile de serviciu.
Însă, în sentinţa pronunţată, Tribunalul Arad a arătat că: „Din declaraţiile denunţătorului, dar şi din declaraţiile martorului C.M. rezultă că cei doi inculpaţi, la solicitarea şi în înţelegere cu C.M., au acceptat să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, respectiv de a nu lua măsurile legale faţă de B.V.M. care a condus un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, acceptând să primească în schimb o sumă de bani. Din conţinutul convorbirilor telefonice ale martorului C.M. dar şi din înregistrările în mediul ambiental rezultă că acest martor a primit de la denunţător suma de 600 lei, după ce în prealabil a solicitat denunţătorului să schimbe bancnotele oferite iniţial, cu alte bancnote, la magazinele din localitatea Curtici. Din atitudinea comportamentală a celor doi inculpaţi rezultă clar faptul că aceştia avuseseră o înţelegere anterioară şi că se aşteptau să primească o sumă de bani. Toate aceste aspecte vin să infirme susţinerile inculpaţilor, potrivit cărora nu ar fi pretins şi primit nici o sumă de bani”.

Au contestat probele

Avocaţii celor doi poliţişti au susţinut că probele au fost obţinute ilegal, respectiv faptul că martorul C.M. a fost determinat prin ameninţare de organele de urmărire penală să predea banii celor doi inculpaţi, pentru a-i provoca astfel să comită infracţiunea şi a se obţine prin înregistrări probele necesare inculpării acestora.
„Analizând acest aspect, instanţa constată că o parte din afirmaţii sunt corecte, dar nu pot duce la concluzia că probatoriul administrat este nul. Astfel, în discuţiile telefonice purtate de martorul C.M. cu o persoană neidentificată, în timp ce se afla în sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, rezultă că organele de urmărire penală i-au propus să colaboreze cu acestea pentru probarea întregii activităţi infracţionale, afirmând totodată că dacă va proceda aşa va primi doar o amendă. Aspectele spuse atunci prin telefon de martor s-au materializat prin scoaterea sa de sub urmărire penală pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, primind doar o amendă administrativă. Sigur, la o privire sumară asupra acestor elemente s-ar putea trage concluzia că martorul a fost determinat să aibă un anumit comportament pentru a provoca pe inculpaţi să comită o infracţiune cu scopul obţinerii de probe, însă o astfel de interpretare este total greşită”, se arată în sentinţa pronunţată de Tribunalul Arad.

Apelul

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpaţii. Curtea de Apel Timişoara a admis recursul inculpaţilor şi l-a respins ca nefondat pe cel declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva aceleiaşi sentinţe. Instanţa timişoreană a dispus achitarea poliţiştilor arădeni după ce au arătat că „învinuitul C.M. a fost pus, în mod direct şi explicit, în faţa următoarei alternative: fie acceptă să continue săvârşirea infracţiunii şi să obţină probe împotriva celor doi inculpaţi, urmând ca drept răsplată să fie scos de sub urmărire penală şi să primească o amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei, fie să nu colaboreze, urmând să fie trimis în judecată (cu riscul de a fi condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, care ar fi pus capăt carierei sale de poliţist)”. Curtea de Apel Timişoara a mai arătat în motivarea soluţiei că împrejurarea descrisă mai sus „rezultă foarte clar din discuţia telefonică purtată de învinuit cu o persoană (al cărei nume nu este menţionat în procesul verbal de redare) la data de 20.04.2012, în jurul orei 16:00, discuţie care, se pare, a fost purtată în timp ce învinuitul se afla chiar în sediul unităţii de parchet şi de faţă cu procurorul de caz. Această discuţie se coroborează cu menţiunile din cuprinsul rechizitoriului, în sensul că învinuitul C.M. a fost scos de sub urmărire penală şi i s-a aplicat o amendă administrativă de 1.000 de lei (10 milioane de lei vechi – sumă care apare menţionată în discuţia telefonică)”. Procurorul a susţinut că învinuitul C.M. a colaborat de bună-voie, însă Curtea de Apel Timişoara a precizat că „probele de la dosar infirmă această susţinere”.

Probele, excluse de la dosar

În acest context, instanţa de apel a decis că „mijloacele de probă obţinute în baza activităţii infracţionale continuate de învinuitul C.M. trebuie excluse din materialul probator (inclusiv declaraţiile învinuitului C.M. date în faza de judecată, în calitate de martor, întrucât şi faţă de acestea există o suspiciune rezonabilă că pot fi influenţate de soluţia adoptată de procuror faţă de acesta – pentru C.M. soluţia de scoatere de sub urmărire penală nu este definitivă, aceasta poate fi infirmată şi se poate dispune trimiterea în judecată)” şi că „mijloacele de probă rămase în urma operaţiunii de excludere (declaraţiile martorului-denunţător şi flagrantul organizat faţă de învinuitul C.M. – şi acesta parţial eşuat, întrucât banii, în cupiura marcată de organele de urmărire penală, nu au fost găsiţi asupra învinuitului), oferă date în legătură cu activitatea presupus infracţională a învinuitului C.M. (care nu face obiectul trimiterii în judecată), nu şi faţă de acuzaţia adusă inculpaţilor, situaţie în care instanţa de apel va pronunţa achitarea inculpaţilor întrucât fapta imputată nu există”.