Deunăzi, un grup de tineri ajunşi la vârsta despre care se spune că ar fi a majoratului, venea vesel, discutând în gura mare (aşa cum se cuvine la această vârstă, nu-i aşa?) despre te miri ce, când drumurile noastre s-au intersectat, având direcţii opuse de mers. Unul din cei trei tineri, dând dovadă de o „fină educaţie”, după ce m-a depăşit cu vreo doi paşi, a spus cu glasul mai accentuat, ca să pot auzi: „Nenea, vezi că vine moartea să te ia!”
Am întors capul privind după făpturile ce se îndepărtau râzând prosteşte de butada lansată. Mi-am dat seama că „vorbele de spirit” erau adresate bătrâneţilor mele deoarece, de jur împrejur, pe o rază de o sută de metri nu era nici ţipenie de vietate căreia să i se potrivească observaţia individului. Ne-am văzut fiecare de drumul ce-l aveam de parcurs: ei cu bucuria nedisimulată că au reuşit să râdă de un om care a străbătut câteva decenii de zile, iar eu cu o răbufnire de ură ce nu putea fi exteriorizată, fiind stopată înainte de a se naşte, de firea mea de om cu educaţie niţel mai civilizată.
Ştiu că unii tineri, pentru a părea grozavi în ochii colegilor, sunt tentaţi la comportamente bizare, de teribilism, aşa că m-am prefăcut că nu am auzit nimic. Dar nu pot trece cu vederea lipsa de respect a generaţiei tinere faţă de generaţia care i-a dat naştere şi un băţ de drum. Faptele care vor să pară grozave, în realitate sunt ruşinoase şi nu le fac cinste celor care le propagă.
Totuşi, am simţit un gol în suflet, prin reprimarea unui răspuns pe măsura provocării. Ar fi fost de datoria mea să desluşesc dacă atitudinea lor este o consecinţă a lipsei celor şase-şapte ani de acasă, a dascălilor însărcinaţi cu făurirea unor oameni utili societăţii, dar care nu au reuşit să domolească pornirea inumană a acestor tineri. Să se fi adâncit în studierea atâtor cursuri de ştiinţe încât a apărut „abureala” pe creierul lor? Ori creatorul i-a investit cu minte ţicnită?
Aş fi vrut să le explic că nu este corect să desconsideri o persoană necunoscută şi înaintată în vârstă, vorbindu-i la „per tu” şi cu atât mai puţin să ai un comportament de prost gust. Nu-i vroiam răul, dar aş fi vrut să-i strig doar ca, dintre noi, moartea să-l aleagă pe el cel dintâi. Apoi mi-am zis că mai bine să mă rog ca Dumnezeu să-l ţină în iadul acesta de pe pământ cel puţin atâţia ani câţi am trăit eu până acum şi atunci un derbedeu să-i facă aceeaşi recomandare.
EMILIAN JIVAN
PENSIONAR, ARAD
Citiți principiile noastre de moderare aici!