Alexandru a fost principala motivaţie a Monicăi Antoci atunci când, în 1990, a hotărât să înfiinţeze prima asociaţie din România pentru handicap neuromotor. Alexandru a trăit, alături de mama sa, Monica Antoci, fiecare emoţie care însoţea toate demersurile şi drumurile, deloc uşoare, pentru a introduce un articol în Constituţia României şi pentru a pune bazele unei legislaţii care să asigure o protecţie socială şi demnitate tuturor persoanelor cu handicap din România, indiferent de tipul dizabilităţii.

Alexandru a trăit mulţi ani în lumea teatrului din Arad, fiind prezent la toate piesele în care tatăl său, Dan Antoci, a jucat. Era iubit de toţi membrii de la Teatrul de Marionete din Arad şi mai ales de membrii Asociaţiei Handicapaţilor Neuromotor din Arad şi de părinţii acestora.

„Drum lin către stele, dragă Pupu! Misiunea pentru care ai venit, a fost îndeplinită – transmite Ecaterina-Ani Jager, preşedinta AHNR Arad. Îşi iau rămas bun de la tine: domnul Gandac, Ştefan Rus şi membrii – Adişor, Adi, Andrada, Biliana, Carmen, Cerasela, Cosmin, Costelia, Cristi, Dana, Dani, Daniela, David, Dinu, Erzsike, Floricuţa, Florinel, Ghiţă, Ildiko, Lenuţa, Ligia, Lucica, Manuela, Mircea, Nicoleta, Petre, Ramona, Sorin, Tabita şi toţi ceilalţi membri care nu te-au cunoscut aşa de bine, dar care se bucură de beneficiile legislaţiei şi de o protecţie socială garantată prin Art.50 din Constituţia României. Îşi iau rămas bun Anamaria, care de la vârsta de 3 ani a crescut în asociaţie şi a fost prietena lui Alexandru, Dana – una din persoanele cele mai apropiate de Alex şi de familia Antoci – care putem spune că reprezintă picioarele asociaţiei, având o vorbă bună pentru noi toţi, Cornel – care de aproape 30 de ani, de la începuturile funcţionării asociaţiei, a fost alături de noi şi ne-a ajutat. Îmi iau rămas bun eu şi mama, dragă <Pupu> şi promit că voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru ca AHNR să rămână emblema unei lupte începute de familia Antoci, dar care nu s-a încheiat” – conchide Ecaterina-Ani Jager.

Alexandru Antoci avea 49 de ani. Dumnezeu să-l odihnească!