Aerul din Arad, atât din zona urbană cât și suburbană, este unul acceptabil. Nivelul particulelor nocive din aer nu pun probleme, conform celor de la Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului (RNMCA). Pe pagina calitateaer.ro pot fi consultate, în timp real, informațiile legate de parametrii de calitate a aerului. Aceștia sunt monitorizați prin cele peste 100 de stații din țară, stații ce alcătuiesc în totalitatea lor Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului (RNMCA).

Pentru a dispune de datele existente în cel mai scurt timp, site-ul afișează indicii de calitate şi valorile măsurate, actualizate orar, aflate în curs de validare și certificare..

În ceea ce privește Aradul sunt două stații în municipiu și una în zona Nădlac. Indicatorii privind calitatea aerului sunt de cele mai multe ori „verzi”, ceea ce înseamnă că aerul din Aradul este unul cu nivel „acceptabil”. Pentru fiecare punct în parte se pot accesa date suplimentare. Potrivit graficelor se poate observa o creștere a noxelor din aer în mod special în timpul orelor cu trafic intens. Potrivit datelor centralizate există și momente în care concentrația de dioxid de azot (NO2) este mai crescută, calitatea aerului fiind „moderată”. Acest gaz poluat provine de cele mai multe ori de la traficul rutier, centralele electrice și echipamentele industriale și o expunere pe termen lung poate provoca chiar afecțiuni respiratorii sau astm. Datele, privind Aradul, însă, nu sunt îngrijorătoare, toți parametrii fiind în limita unui aer respirabil, fără a pune probleme grave pentru arădeni.

Situația nu este la fel de bună în județele vecine. Sâmbătă dimineața la Timișoara, toate cele patru stații de monitorizare confirmau că aerul este unul „rău” și „foarte rău”, situația fiind similară și în Zona Industrială Vest din Bihor. La nivel național, zonele din jurul orașelor au de cele mai multe ori un aer „rău”, cauza fiind cel mai probabil CET-urile ce asigură furnizarea de căldură în această perioadă.

Pentru România, plafoanele naţionale de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac, stabilite pentru anul 2010 şi ulterior, sunt prevăzute în Anexa II la Protocolul CLRTAP referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon troposferic, adoptat la Gothenburg la 1 decembrie 1999 (denumit Protocolul Gothenburg), ratificat prin Legea 271/2003. Protocolul Gothenburg stabileşte măsuri de reglementare şi control a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, amoniac şi compuşi organici volatili provenite din surse staţionare şi surse mobile, şi reglementează cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi emisă la nivel naţional în decursul unui an calendaristic (plafon de emisie), prin stabilirea pentru fiecare Parte, respectiv Stat Membru a unor plafoane naţionale de emisie, pentru anul 2010 şi ulterior.

Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros pătrunzător care irită ochii și căile respiratorii.

Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care conțin azot și oxigen în cantități variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fără culoare sau miros.

Gaz foarte oxidant, foarte reactiv, cu miros înecăcios. Se concentrează în stratosferă și asigură protecția împotriva radiației UV dăunătoare vieții. Ozonul prezent la nivelul solului se comportă ca o componentă a”smogului fotochimic”. Se formează prin intermediul unei reacții care implică în particular oxizi de azot și compuși organici volatili.

La temperatura mediului ambiental, monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, insipid, de origine atât naturală cât și antropică. Monoxidul de carbon se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili.

Compus aromatic foarte ușor, volatil și solubil în apă. 90% din cantitatea de benzen în aerul ambiental provine din traficul rutier.

Restul de 10% provine din evaporarea combustibilului la stocarea și distribuția acestuia.

Particule în suspensie reprezintă un amestec complex de particule foarte mici și picături de lichid.

*Plumb (Pb) și alte metale toxice cadmiu (Cd), arsen (As), nichel (Ni) și mercur (Hg)

Metalele toxice provin din combustia cărbunilor, carburanților, deșeurilor menajere, etc. și din anumite procedee industriale.

Se gasesc în general sub forma de particule (cu excepția mercurului care este gazos).

Metalele se acumulează în organism și provoacă efecte toxice de scurtă și/sau lungă durată.

În cazul expunerii la concentrații ridicate ele pot afecta sistemul nervos, funcțiile renale, hepatice, respiratorii.