Un an cu două scrutine electorale, unul la nivel local şi celălalt la nivel naţional, 2016 a fost marcat la Arad de bătălia între PNL şi PSD, înregistrând, la final, o surpriză catalogată pe drept cuvânt uriaşă, respectiv victoria PSD la parlamentare. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât fostul PDL, care domina autoritar, de mulţi ani, scena politica arădeană, beneficia de încorporarea unui partid istoric, PNL, prin fuziune şi se presupunea că sporirea „zestrei” de primari, viceprimari şi consilieri va duce la o victorie fără emoţii.

Semnele de la locale

Chiar dacă au reuşit să câştige doar 21 de primării, faţă de 45 adjudecate de către PNL, PSD-iştii arădeni au devenit euforici, susţinând că rezultatul este prevestitor al unei catastrofe liberale la alegerile parlamentare. Pierderea primăriilor unor oraşe – Nădlac, Lipova şi Pâncota – fief-uri ale fostului PDL, a accentuat nemulţumirile faţă de modul în care era condus partidul, existând semne că fuziunea PNL-PDL în judeţ nu era chiar floare la ureche, cum susţineau PDL-iştii şi foştii PNL-işti. Faptul că senatorul Ioan Cristina, sub pretextul transmiterii unui mesaj de coagulare a forţelor, a renunţat la funcţia de copreşedinte al noului PNL, permiţându-i lui Falcă să devină preşedinte unic, nu a fost receptat deloc favorabil de către foştii liberali. Decizia ca primarii pe funcţii să devină în mod automat candidaţi a fost una logică, în condiţiile unui singur tur, numai că numărul primarilor PNL era infim faţă de cel al PDL, iar liberalilor dornici de a intra în cursă le-au fost tăiate aripile. Mai mult, au fost chiar PDL-işti care au ţinut morţiş să candideze, în locul primarilor pe funcţii, iar tensiunile din interior au crescut. Cel mai elocvent exemplu, Nădlacul, unde consilierul Onea a anunţat că va candida independent dacă partidul nu îl susţine, împotriva primarului Ciceac. Chiar dacă, ulterior, PNL s-a „răzgândit”, din cauza problemelor lui Ciceac, oamenii s-au răzbunat pe partid şi l-au votat pe candidatul ALDE.

Bătălia pentru CJA

Chiar dacă toată „armata” liberalo-pedelistă a fost de acord că Gheorghe Falcă nu are contracandidat la Primăria Aradului, pe care acesta a şi câştigat-o fără emoţii, nu la fel s-a întâmplat în cazul desemnării viitorului candidat al partidului la şefia CJA, în perspectiva câştigării votului politic în judeţ. Oamenii nu au fost de acord cu procedura impusă de la centru, iar acest lucru s-a văzut în disputele „la baionetă” din interior. Fostul preşedinte interimar al CJA, Adrian Ţolea, susţinut de către o parte a foştilor PNL-işti, nu era departe să primească nominalizarea, dar în cele din urmă votul a fost aşa cum „trebuia” să fie, Iustin Cionca, propunerea lui Falcă, având câştig de cauză. Indubitabil, însă, unii dintre primarii care voiau ca Ţolea să rămână şef la CJA au fost dezamăgiţi, iar rezultatul a fost acela că PNL nu şi-a mai asigurat majoritatea în CJA. Au fost salvaţi de către UDMR, care a refuzat inclusiv funcţia de preşedinte al CJA oferită pentru a schimba tabăra. Chiar dacă nu le-a reuşit planul, cei din opoziţie au clamat înfrângerea PNL, care, spre deosebire de fostul PDL, nu a mai reuşit să se menţină la putere de unul singur. Semn sigur, spuneau PSD-iştii, că la parlamentare ei vor ajunge în frunte.

„Lumina” de la Bucureşti

În mod cu totul surprinzător, PNL a pierdut la Arad alegerile parlamentare, în ciuda faptului că are un număr dublu de primari faţă de PSD. Toată lumea era de acord că ALDE va „fura” o parte a electoratului fostului PNL, nemulţumită de „vânzarea” către PDL şi că PMP va primi voturi din partea vechilor „băsişti”, dar nimeni nu punea la îndoială victoria noilor liberali. PNL-iştii erau absolut siguri că vor câştiga cel puţin un mandat de senator şi trei de deputaţi, sperând chiar că la redistribuire vor mai „prinde” un senator şi un deputat, pe baza unor resturi mai mari decât cele ale PSD. S-a ajuns, însă, la un rezultat mai slab decât cele mai negre previziuni, filiala reuşind să-şi asigure doar un senator şi doi deputaţi, cu un deputat mai puţin decât PSD, care a obţinut cele mai multe voturi. PSD exultă, adversarii lui Falcă din interiorul PNL îi cer demisia, acuzându-l că este singurul vinovat de înfrângerea istorică la Arad. Nu cred, însă, că PNL Arad a pierdut din cauza lui Falcă, ci a strategiei total păguboase impuse de către conducerea centrală, încă din precampanie. Filialele judeţene au fost obligate să marşeze exclusiv pe Dacian Cioloş, să laude guvernul tehnocrat, tăindu-le practic aripile conducerilor judeţene, primarilor partidului. Să nu ai afişe cu candidaţii tăi, să nu îi promovezi, a fost o decizie aberantă, şi chiar dacă Falcă a ajuns coordonator al campaniei la nivel naţional, strategia nu a făcut-o el, ci i-a fost impusă. Nu îi iau apărarea lui Falcă, a făcut destule greşeli, cum ar fi eliminarea din liste a lui Igaş şi faptul că nu a conştientizat că prestaţia sa la nivel naţional va dăuna partidului inclusiv pe plan local, dar cred că indiferent cine ar fi fost pe liste şi indiferent ce strategie de campanie pe plan local ar fi fost aplicată, rezultatul nu ar fi fost cu mult mai bun, având în vedere prăbuşirea dramatică a PNL la nivel naţional.

Conjunctura naţională

Aşa cum arătam şi în prima parte a retrospectivei, toată lumea era conştientă că valul uriaş de popularitate pe care era PSD, ca urmare a rezultatelor guvernării Ponta dar şi a aversiunii profunde faţă de Cioloş, Iohannis şi guvernul tehnocrat, va aduce şi la Arad la o creştere substanţială a scorului PSD în lupta cu fostul PDL. Probabil PSD-iştii sunt încredinţaţi că precampania lor- dealtminteri, destul de reuşită- presărată din belşug cu atacuri peste atacuri la adresa lui Falcă, a fost cheia reuşitei. Total eronat, motivul principal a fost prăbuşirea generală a PNL, din motivele pe care le-am arătat. Au fost campanii după campanii cu bombardamente năucitoare asupra lui Falcă, dar rezultatele au fost nule, Falcă ieşind de fiecare dată biruitor, împreună cu partidul. Este drept, toate acele victorii categorice s-au înregistrat pe când Falcă nu era conducătorul organizaţiei, ci doar omul susţinut de către ea.

De la PSD nu a furat nimeni

Revenind la PSD, a câştigat pentru că PMP a furat de la PNL peste 5% din voturi, reprezentând nucleul dur al băsiştilor, loiali până în pânzele albe. Tot de la PNL a luat voturi şi ALDE, ba chiar şi USR, care, pedalând excesiv şi ostentativ pe susţinerea lui Cioloş şi Iohannis, a indus unei părţi a electoratului PNL ideea că USR=PNL=Cioloş şi Iohannis. Desigur, nu aceştia au adus USR scorul final, ci mai ales atragerea unui număr de votanţi foarte tineri, convinşi că USR înseamnă un partid atipic, format din oameni neumblaţi prin haznalele puturoase ale politicii, cu un ascuţit simţ civic, dornici să schimbe clasa politică. Acestor tineri, care au fost „capturaţi” printr-o asiduă muncă pe Internet, li s-au adăugat cei despre care spuneam mai sus. De la PSD nu a furat nimeni, ba chiar s-a adăugat succesiv, la fiecare trăznaie a Guvernului Cioloş, chitit parcă să demonstreze tuturor românilor cât de mult rău le poate face. S-a adăugat de fiecare dată când DNA mai aresta sau punea sub urmărire penală câte un PSD-ist cu mare popularitate. Repet, nu strategia axată pe local a adus victoria PSD la Arad. Dimpotrivă, zic eu, cu o altă strategie organizaţia arădeană ar fi realizat un scor mai aproape de cel la nivel naţional. În orice altă situaţie, aducerea lui Fifor la Arad ar fi însemnat un grav afront adus patriotismului local, cu penalizările de rigoare, însă, date fiind circumstanţele, susţinătorii guvernării Ponta au iertat şi această „trădare”, cum au iertat şi alte erori strategice. După alegerile locale, Fifor a încercat şi în bună măsură a reuşit să imprime o axare pe realizările guvernării Ponta şi pe proiectele pe care aceasta, dacă nu ar fi fost debarcată prin manevre securistice, le-ar fi dus deja la îndeplinire.

Simfonia neterminată

Pur şi simplu, cetăţenii au dorit reluarea procesului întrerupt brutal, iar pentru aceasta au votat PSD, fără să mai conteze prea mult cine îl reprezintă la nivel local. A fost, oarecum, invers faţă de ceea ce s-a întâmplat în cazul PNL, unde susţinătorii fideli, scrâşnind din dinţi împotriva conducerii şi strategiei inepte de la Bucureşti, împotriva predării necondiţionate a partidului în mâinile lui Iohannis şi Cioloş, au acordat voturile exclusiv liberalilor arădeni. Care, dealtfel, s-au clasat pe locul trei între organizaţiile PNL din ţară, chiar dacă au pierdut în faţa PSD. Rămâne de văzut dacă liderii şi aleşii PSD Arad vor avea la Bucureşti o voce suficient de ascultată pentru ca Guvernul să dirijeze fonduri şi investiţii importante pentru populaţie, chiar dacă oraşul şi judeţul rămân în continuare în administrarea reprezentanţilor unui partid din opoziţie. Partid care va cere marea şi sarea, luna şi soarele, doar pentru a avea motiv să arate cu degetul spre „ceilalţi”, care sunt la guvernare şi nu fac nimic. Iar „ceilalţi”, la rândul lor, au „noroc” că nu deţin puterea locală şi vor putea să dea vina pe aceasta.

Va mai fi război PSD-PNL?

Viitoarea conducere centrală a PNL va decide cum se va „reinventa” partidul în vederea viitoarelor războaie locale şi naţionale cu social democraţii. Iar cum se va decide la Bucureşti, se va face şi la Arad.