În fața participanților la evenimentul organizat de Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” împreună cu Direcţia Patrimoniu Cultural Universitar au vorbit academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai, prof. univ. dr. Lavinia Betea de la Universitatea ,,Aurel Vlaicu” Arad și prof. univ. dr. Nicolae Sabău, membru al Departamentului de Istorie Medievală, Premodernă şi Istoria Artei de la UBB.

O poveste din alte vremi

Cu acest prilej a fost dezvăluită și emoționanta poveste a acestei lucrări donată universității clujene de către familia sculptorului. Student în anul terminal al Institutului de Arte Plastice „Ioan Andreescu” și locatar al complexului studențesc „Hașdeu”, arădeanul Petru Stoicu și-a turnat lucrarea din modestele câștiguri primite în schimbul ajutorului dat maiștrilor din atelierele institului. Cu intenția unui semn de recunoștință pentru „Alma Mater Napocensis” și creării unui loc al memoriei în campusul studențesc botezat cu numele scriitorului și enciclopedistului Bogdan Petriceicu Hașdeu, s-a adresat primarului de atunci al orașului. Edilul l-a refuzat fără să fi văzut măcar lucrarea talentatului student, invocând mecanismele culturale restrictive ale epocii. Ca să poată fi amplasată o lucrare monumentală, i-a ,,explicat” acesta, propunerea ei trebuia să vină de sus în jos. Adică, tocmai de la conducerea partidului.

„Un gest reparator”

Mulțumind pentru donația făcută, acad. Ioan-Aurel Pop, rectorul UBB Cluj, a declarat: „Statuia lui Bogdan Petriceicu Hașdeu este un gest reparator, un bust care a fost făcut pe atunci de un tânăr student și nu și-a găsit locul acolo unde ar fi trebuit să fie, datorită regimului comunist. După câțiva zeci de ani, în perioada aceasta de libertate, familia artistului ne-a făcut această propunere generoasă de a amplasa statuia, Universitatea a îmbrățișat această idee și, cum locurile memoriei sunt importante, considerăm că, în acest complex studențesc numit «Hașdeu», bustul lui Bogdan Petriceicu Hașdeu își merită locul”.

După 35 de ani

Și iată cum, după o ,,pauză” de 35 de ani, lucrarea monumentală a călătorit de la Arad către locul căreia i-a fost destinat.