Consiliul profesoral al Colegiului Tehnic „Aurel Vlaicu” a luat act de proiectul de fuziune prin absorbţie între Colegiului Tehnic „Aurel Vlaicu” şi Liceul Tehnologic de Transporturi „Henri Coandă”. Şi consideră că această decizie este nefondată şi inoportună, „ea luându-se printr-o totală lipsă de transparenţă şi fără nicio consultare prealabilă a consiliilor profesorale ale celor două şcoli, a Consiliilor de Administraţie şi a consiliului reprezentativ al părinţilor”.

Iată punctul de vedere detaliat al colectivului de cadre didactice al Colegiului Tehnic „Aurel Vlaicu” Arad:

„Într-o notă a Primăriei se menţionează că «Modificările din organizarea reţelei şcolare din anul şcolar 2017-2018 au fost stabilite în urma analizelor şi consultărilor avute pe parcursul anului şcolar 2016 cu reprezentanţii ISJ şi Consiliile de Administraţie ale unităţilor de învăţământ din Municipiul Arad şi au fost avizate de ISJ».

Ne exprimăm nedumerirea cu privire la acest comunicat, menţionând că nu a avut loc nicio consultare cu Consiliul de Administraţie al şcolii noastre, lucru care poate fi probat prin faptul că în procesele-verbale ale Consiliilor de Administraţie nu există acest punct pe ordinea de zi.

Nevrând să punem la îndoială bunele intenţii ale factorilor de decizie cu privire la înfiinţarea unui liceu cu profil mecanic puternic în municipiul Arad, considerăm însă că o radiografie corectă, o analiză profundă a situaţiei celor două şcoli se impune, înaintea luării unei asemenea hotărâri. De aceea, considerăm că e nevoie de anumite precizări pentru o corecta înţelegere a situaţiei cu care ne confruntăm:

1. Colegiul Tehnic «Aurel Vlaicu» nu se află în situaţia de a avea probleme cu numărul de elevi. Dimpotrivă, s-a constatat că există un interes crescut din partea elevilor şi ai părinţilor acestora pentru învăţământul profesional de trei ani. În anul şcolar anterior s-au realizat în totalitate clasele obţinute prin planul de şcolarizare, iar în anul şcolar 2015-2016, în urma unei număr mare de cereri s-a solicitat la MECS şi ISJ suplimentarea cu încă o clasă a numărului de clase aprobate prin planul de şcolarizare. Prin unificare, am deveni o şcoală mamut cu peste 1000 de elevi, înghesuiţi în spaţii insuficiente.

În ideea unificării ar trebui să funcţionăm cu 29 de clase la învăţământ de zi (17 de la Colegiul Tehnic «Aurel Vlaicu» şi 12 de la Liceul «Henri Coandă»), înghesuite în 19 săli de clasă existente în momentul de faţă (restul fiind laboratoare specializate, dotate fiecare cu aparatura specifică și material didactic).

2. Din cauza lipsei de spaţiu ne vom afla în faţa necesităţii de a funcţiona în două schimburi, ceea ce ar duce la creşterea absenteismului şi a riscului de abandon şcolar, la nivelul şcolii 70% dintre elevi sunt navetişti, aceştia neavând mijloace de transport pentru a urma cursuri după-amiaza.

3. Decizia luată, în absenţa unei consultări prealabile cu cele două instituţii de învăţământ va avea efect pierderea acreditării pentru o bună parte dintre specializările şi calificările Liceului «Henri Coandă», întrucât doar trei dintre acestea se regăsesc între specializările de la Colegiul Tehnic «Aurel Vlaicu».

4. Specializările din şcoala noastră pentru care s-a obţinut acreditare au fost obţinute ca urmare cerinţelor de pe piaţa muncii, a cerințelor celor 19 agenți economici care solicită calificări unice la nivelul judeţului. Aceştia acordă elevilor școlii burse profesionale, cazare şi posibilitatea angajării după finalizarea studiilor.

5. La nivelul şcolii dispunem de o bază materială complexă, la nivelul standardelor europene pentru calificările profesionale şcolarizate, neexistând spaţiu excedentar pentru amenajarea laboratoarelor şi cabinetelor de instruire necesare pentru calificările celor de la Henri Coandă.

6. Sălile de clasă, cabinetele de specialitate, laboratoarele şi atelierele de instruire practică sunt utilizate în totalitate și nu pot găzdui viitoarele 29 de clase de liceu învățământ de zi, învățământ profesional de 3 ani şi școală postliceală de zi.

Având în vedere că în politicile educaţionale actuale învăţământul tehnologic se bucură de susţinere, programele propuse de MEN urmăresc atragerea unui număr cât mai mare de elevi în învăţământul profesional şi tehnic clasic şi dual, înaintea de a se lua o astfel de decizie, trebuie să se creeze condiţii pentru ca elevii şi cadrele didactice să poată să-şi desfăşoare activitatea .

Pentru aceasta, considerăm că sunt necesare investiţii consistente în şcoala noastră pentru reabilitarea termică, reabilitarea unor săli de clasă care sunt improprii desfăşurării activităţii, a coridoarelor, a terenului de sport, a faţadei şi a intrării în şcoală. Menţionăm că multe dintre acestea au fost deteriorate masiv în urma lucrărilor începute pentru construirea în incinta şcolii a unui corp de clădire în care să funcţioneze atelierele şi o sală de sport, lucrări care au fost abandonate în anul 2008. Abia după realizarea condiţiilor şi a spaţiilor suficiente s-ar putea lua în discuţie realizarea unui astfel de proiect.

Am vrea să concluzionăm, şi să îi asigurăm pe toţi factorii de decizie de sprijinul nostru sincer pentru realizarea unui proiect care are în vedere binele copiilor şi implicit a resursei umane din şcoală. Rămân o serie întrebări:

De ce nu măsurăm de zece ori şi apoi să tăiem o dată, ci tăiem (de zece ori) și măsurăm o dată, după care ne aflăm în situaţia în care trebuie să cârpim?

De ce nu se acordă timp suficient pentru a se analiza şi apoi de a se concepe un proiect solid, care să îi implice pe toţi cei care pot ajuta?

De ce nu există răbdarea de a populariza, de a convinge, de a construi?

De ce se mimează dialogul?

De ce se alege soluţia impunerii?

Sunt doar întrebări retorice… sau poate chiar cineva ne va lua în seamă şi pe noi, «cei de jos», cei care zi de zi facem faţă realităţilor dure şi avalanşei schimbărilor din sistemul de învăţământ românesc.”