Aș începe cu această știre, de care am aflat din presa online: Cât de importantă este o astfel de funcție pentru dumneavoastră și pentru Arad?
Ioan Matiuț: Reprezint revista de cultură ARCA și editura Mirador în Asociația Presei Literare și a Editorilor din Romania (APLER). De asemenea, câteva edituri și reviste arădene fac parte din această asociație care își propune să apere interesele revistelor literare și a editurilor asociale, să fie o voce puternică în dialogul cu cei care ar trebui să creeze un mediu economic mai prietenos culturii scrise. Am identificat mai multe deficiențe care fac să funcționeze inadecvat industria editorială și a căror rezolvare ar putea ajuta editurile și revistele de cultură să supraviețuiască. Bunăoară, în comparație cu celelalte state civilizate europene, nu avem o lege a sponsorizării atractivă și pentru sponsor. Adică sponsorizarea să se poată face din impozitul datorat statului și nu din profitul brut așa cum este prevăzut în acuma în lege. Astfel, banii ar putea merge direct către actul de cultură și nu prin oala mare a bugetului, unde o mare parte se pierd… Apoi, încercăm să facem funcțională legea cărții care, de mai mulți ani, a fost votată dar nici acuma nu au apărut normele de punere a ei în aplicare. Încercăm să găsim soluții pentru a intra și noi în rând cu lumea. Altfel, vom fi o pradă ușoară a unui sistem economic dur, bazat pe profit cu orice preț şi în fața căruia actul cultural, indiferent de forma lui de manifestare, nefiind generator de profit imediat, are nevoie de protecție din partea statului. Anul trecut, am fost invitat de către Centrul Național al Cărții din Franța, la o dezbatere între mediul editorial și scriitoricesc din Franța și cel din România. Punerea în oglindă a celor două sisteme a arătat cât se poate de clar cum nu trebuie să funcționeze o piață a cărții (la noi) și cum este normal să funcționeze (în Franța). Avem multe de învățat de la ei…
Sunteți și președintele Filialei Vest a Federației Editorilor și Difuzorilor de Carte din România (FEDCR). Cât de uniți sunt editorii şi difuzorii de carte?
Ioan Matiuț: Din păcate, noi, românii, nu avem o cultură a asocierilor reale din care fiecare să aibă ceva de câștigat. Și în domeniul editorial suntem destul de atomizați în mai multe asociații și numai o depășire a acestor mentalități păguboase ar putea crea o forță care să fie un partener puternic şi respectat în dialog cu autoritățile și instituțiile statului. APLER-ul face parte din Federația Editorilor și Difuzorilor de Carte din România (FEDCR), care din păcate nu este unică în acest domeniu. Este însă singura care a reușit să înființeze filiale teritoriale printr-un proiect european. Filiala Vest a FEDCR, este o structură regională și cuprinde județele Arad, Timiș, Caraș Severin și Hunedoara. Aș putea spune că noi am regionalizat, deja, real România, fiind cu un pas înaintea politicienilor. Coordonez această filială și mi-aș dori să-i pot convinge pe editorii şi difuzorii din acestă parte a țării că o astfel de structură este mai mult decât necesară, că putem depăși împreună faza lamentațiilor păguboase și să găsim formule de succes.
Ce mesaj aveți pentru editorii arădeni?
Ioan Matiuț: Să conștientizeze că fără o deschidere reală spre o formă de asociere, care să ne reprezinte interesele, șansele de a ne face cunoscute (și de a ne rezolva) problemele sunt minime. Că numai instituționalizați, prin impunerea unor de reguli de piață corecte și respectate de toți jucătorii, vom putea debloca piața de carte. Editorii și difuzorii de carte au aceleași interese și o viziune comună pe termen lung în care promovarea titlurilor, comisioanele suportabile, plățile la timp și colaborarea la stabilirea tirajelor, sunt câteva din dezideratele care ar putea aduce un plus de normalitate într-un domeniu fără de care viața noastră ar deveni mult mai săracă…
Ioan Matiuț
Redactor la revista de cultură „Arca” și membru USR, director al Editurii „Mirador”, coordonator pe Transilvania al Societăţii de Gestiune a Drepturilor de Autor OPERA SCRISĂ.RO, poetul Ioan Matiuț a publicat volumele: „stâlpi de sare” (1996), „umbre” (1999), „priviri” (2003), „déjà vu” (2005), „déjà vu” , ediţie în limba maghiară (2010), „între ceruri” (2009), „respiră să nu uiţi” (2011), „fuga din urmă” (2013).
„Domeniul culturii scrise fiind mai discret, nu este prea interesant pentru mediul politic”
Citiți principiile noastre de moderare aici!