De pildă, spune Samuel Caba, „doar pentru că se comercializează cafea se plătesc 3.000 lei. În același timp, pentru alimentara din colț, care și ea comercializează cafea, la pahar din plastic și la un preț derizoriu, nu se impune nici o taxă. Și uite așa românul amărât nu poate consuma o cafea bună,într-un local frumos, pentru că e concurență neloială. Cine câștigă aici? Alimentara, care oricum nu trăiește din vânzarea cafelelor la pahar din plastic. Cafeneaua, în nici un caz”.

Din păcate, spune Caba, acesta încă un exemplu de defavorizare a micilor întreprinzători, pe care, de multe ori, instituțiile de control financiar nu numai că nu îi ajută, ci le mai și pun numeroase piedici. „Pentru unii, mumă, pentru alții, ciumă. Drept consecință, noi cerem să se desființeze taxa pentru cafenele. Dacă nu se ia nicio măsură, vom sesiza Consiliul Concurenței și organele abilitate pentru a pune lucrurile la punct.

Ne tot dorim o țară ca afară și e normal să avem astfel de dorințe. Anormale sunt pericolele comerciale și legislația creată atât de decidentul local cât și de cel parlamentar. Până când nu vom regla corespunzător mecanismele economiei de piață și până când statul nu va respecta micul investitor, în România lucrurile nu vor merge bine”, spune Samuel Caba.