Stimate Domnule Ministru Srdjan Verbic,
Vă cerem să daţi o ,,lecţie”!
Nu Serbia, ci un ministru cu nume şi prenume i-a umilit pe părinţii şi copiii români în octombrie 2009 când anunţa cu cinism în conferinţă de presă că ,,nu există copii interesaţi să înveţe limba română în şcolile din Serbia de răsărit” tocmai când pe biroul lui şi al nostru erau zeci de tabele cu cereri şi când din zeci de şcoli din Serbia de răsărit, zeci de profesori urmaseră cursuri de limbă română la catedra de limbă română din Serbia ca să poată preda elevilor lor limba maternă română. România şi o lume întreagă a rămas cu un gust amar.
După 2012 se spera că astfel de demnitari nu vor mai face de râs Serbia. Ne-am înşelat.
Nu Serbia, ci vreun demnitar cu nume şi prenume a stopat în martie 2013 în judeţele Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad ancheta în rândul elevilor care doresc să studieze limba română după ce în judeţele Bor şi Zajecear au solicitat oficial acest lucru 1617 elevi.
Nu Serbia, ci fostul ministru al educaţiei a schimbat cu reacredinţă legislaţia în iulie 2013 încât să nu mai fie cine să le predea limba română celor 1617 elevi care au reuşit să îşi depună cererile la conducerea şcolilor.
Nu Serbia, ci vreun funcţionar i-a pus în septembrie 2013 pe cei 1617 elevi care optaseră din martie pentru limba română să aleagă între informatică şi limba maternă. Refuz să cred că în Serbia cei care vor să înveţe limba maternă nu mai au voie să înveţe informatica!
Nu Serbia, ci vreun funcţionar face total netransparentă procedura prin care elevii din Serbia de răsărit pot opta pentru limba maternă şi la fel de netrasparentă procedura prin care sunt selectaţi profesorii care să o predea fiindcă nu am văzut pe site-ul ministerului sau în monitorul oficial sârb niciun anunţ în acest sens cu toate că este vorba de şcoli publice şi legislaţia sârbă cere transparenţă şi publicitate.
Nu Serbia, ci vreun funcţionar a sfidat legislaţia sârbă şi a introdus în chiar monitorul oficial programa unei limbi, ,,limba vlahă”, care nu există în nomenclatorul niciunei instituţii academice sârbe sau internaţionale. Domnule ministru: a)Întrebaţi istoricii sârbi dacă românii au fost numiţi în toată istoria în limbile de cancelarie altfel decât ,,vlahi”. b)Întrebaţi ministerul de externe sârb dacă în 2011 nu s-au sărbătorit 170 de ani de continuitate a relaţiilor diplomatice dintre Serbia şi România socotindu-se că acestea au început în 1841 prin deschiderea la Bucureşti a ,,Agenţiei Principatului Serbiei pentru Vlaşka” (Континуитет дипломатских односа са Румунијом постоји од 1841. Годин, Када је Србија Кнезевина отворила агенцију у Влашкој). Să înţelegem că Belgradul nu mai recunoaşte această continuitate în relaţia cu Bucureştiul? Nu Serbia, ci vreun funcţionar vrea să deformeze trecutul şi să învenineze prezentul. Spuneţi-i acelui funcţionar că nu doar cei din Bucureşti erau numiţi vlasi ci toţi românii de oriunde se aflau. Spuneţi-i că mişcarea de eliberare a românilor din Transilvania a început în 1791 cu petiţia ,,Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae”. Una din reuşitele lor a fost deschiderea în 1812 a ,,Înaltei Şcoli Pedagogice pentru Naţiunea Vlahă din Arad”, şcoală în care s-a predat de atunci şi până azi limba română şi nu limba vlahă. Trimiteţi-i pe acei funcţionari la Universitatea Valahia din România să afle că limba valahilor este româna. Spuneţi-le să citească volumul din 1906 al istoricului sârb Tihomir Georgevici ,,Printre românii noştri (din Serbia de răsărit)”. Spuneţi-le că vlasii din Serbia nu au niciun singur cuvânt în limbajul lor care să nu fie în dicţionarele limbii române, că aceştia nici nu vorbesc vreun dialect propriu ci o parte dintre ei vorbesc graiul bănăţean iar o altă parte graiul oltenesc. Spuneţi-le celor care înveninează relaţiile dintre ţările noastre că, în 21 august 2014, la congresul învăţătorilor români, sutele de participanţi, în unanimitate s-au autoidentificat prin vot ca fiind în acelaşi timp ,,vlahi” aşa cum germanii sunt în acelaşi timp nemţi. Întrebaţi-i dacă vreun singur vlah din Serbia nu se numeşte în limba maternă ,,rumân”, adică aşa cum ne spunem toţi în toate satele României şi dacă un singur vlah spune în propria limbă că nu vorbeşte ,,rumâneşte”. Întrebaţi oamenii din minister de ce nu au realizat până acum un abecedar sau de ce nu au retipărit abecedare româneşti existente în Voivodina pentru cei 1617 elevi din Serbia de răsărit care în martie 2013 au cerut ore de limbă română! Spuneţi-le că doar în anecdote cu nebuni se învaţă înotul în bazine fără apă. În Serbia se învaţă fără manuale sau doar pentru românii din Serbia de răsărit este acest regim? Sperăm, domnule ministru, să nu aduceţi în 15 septembrie cea mai mare ofensă la adresa adevărului ştiinţific şi la adresa României! Sperăm că nu veţi permite lansarea unui manual al limbii inexistente ,,vlahe” tipărit în chiar institutul de manuale al ministerului educaţiei pe care îl conduceţi! Aceasta ar pune sub semnul întrebării buna dumneavoastră credinţă faţă de legislaţia sârbă care precizează limbile care se pot studia. Acest gest ar fi o insultă faţă de România, insultă care nu va putea aduce decât o răcire severă a relaţiilor dintre ţările noastre. Întrebaţi oamenii din minister cum este posibil să nu ai sau să nu reeditezi un abecedar românesc, româna fiind o limbă recunoscută în Serbia, ţară unde există chiar mai multe catedre de limbă română pe lângă instituţii de învăţământ superior. Mai întrebaţi-i cum de s-au grăbit să tipărească un manual în limba vlahă ,,standardizată” de un colectiv în care cea mai mare autoritate lingvistică o are un ginecolog cu dosar penal şi care nu avea cum să aibă avize de la vreun for ştiinţific fiindcă nici în Serbia şi niciunde în cosmos nu există un astfel de for al unei asemenea limbi. Cum v-aţi simţi, domnule ministru, să apară în România un manual al unei limbi sârbe în alfabet arab? Acelaşi sentiment ne va încerca pe noi dacă politica de inventare a unei naţiuni vlahe în Serbia va deveni una oficială prin învăţarea acesteia în şcoli publice după un manual al ministerului de la Belgrad. Puneţi punct acestei jalnice poveşti cum că vlahii nu sunt români, care are ceva dintr-o comedie în care germanii nu ar fi nemţi şi maghiarii nu ar fi unguri.
Nu Serbia, ci inspectorii şcolari Dragoslav Maric din Zajecear, Vesna Zdravkovic din Pozarevac şi Zivota Starcevic din Jagodina şi directorii şcolilor din subordine pot face în aceste zile ca discriminarea să fie prezentă în şcolile din Serbia de răsărit sau pot face ca ,,discriminarea” să rămână pentru românii de acolo doar un cuvânt din dicţionar. Nu Serbia, ci aceşti demnitari pot consulta cu bunăcredinţă copiii dacă doresc să înveţe limba română, pot angaja cu bunăcredinţă personal de predare, pot pune cu bunăcredinţă în orar orele de limbă română.
În administraţia şcolară Bor-Zajecear, dintre cei 1617 de elevi care au solicitat limba română, în 2013 câţiva au terminat liceul dar alţii au întrat în sistem. Ar fi de aşteptat ca în acest an şcolar, după 15 septembrie, în această zonă să înveţe limba română peste 1600 de elevi dacă totul s-ar face cu bunăcredinţă. În administraţiile şcolare Pozarevac şi Jagodina ar fi normal ca după 15 septembrie să înveţe limba română un număr ceva mai mare de elevi fiindcă acolo, conform recensămintelor sârbe, trăiesc de câteva ori mai mulţi români decât în Zajecear. Doar dacă totul s-ar face cu bunăcredinţă. Dacă 3 000 – 5 000 de elevi de etnie română între cei mult peste 50 000 de elevi de etnie sârbă din zonă ar învăţa 2-3 ore de limbă maternă ar fi pentru Serbia o bună carte de vizită şi o datorie împlinită faţă de proprii cetăţeni loiali statului sârb.
Domnule ministru, democraţia nu se declară ci se clădeşte zi de zi. Uneori este nevoie de câte o lecţie dată unora care o încalcă flagrant.
Daţi, vă rugăm o astfel de lecţie! Scoateţi-l din sistem pe domnul director Radonic Milos de la Liceul teoretic Kladovo. Acesta pe parcursul anului şcolar trecut în fiecare lună îi îndemna pe elevii care începuseră din noiembrie 2013 ore de limba română să renunţe la limba maternă. Când copii din sate au protestat faţă de orele la care au fost puse cursurile, ore când ei nu mai au autobuze spre casă li s-a răspuns de către acelaşi director că dacă şi-au permis luxul să se înscrie la limba română să şi-l permită şi pe cel al taxiului. Speram ca lucruri de genul ăsta, sunt îngropate şi uitate. Începutul actualului an şcolar a debutat însă cu un comportament şi mai nedemocratic şi jignitor al domnului director Radonic. Pe 3 septembrie i s-a spus directorului că numărul de elevi înscrişi la limba română este mai mare decât numărul raportat de domnia sa. Directorul a replicat că acesta nu e finalul, că o să aibă grijă ca numărul acesta să se micşoreze simţitor la şedinţa cu părinţii de vineri, 5 septembrie. A afirmat dumnealui că o să le deschidă ochii asupra pericolului semnării acestui formular şi chiar dacă au făcut-o or să-şi reconsidere decizia şi vor renunţa să înveţe limba română.
Neregularitaţi au fost semnalate şi la şcoala generală din Kladovo unde părinţii s-au plâns de purtarea directoarei, Natasa Stojanovic-Milic care a ţipat la învăţătoarele care au întrebat despre procedura inscrierii elevilor la limba româna. Câţiva părinţi, absenţi din Kladovo în ziua în care s-au dat carnetele elevilor şi în acelaşi timp, împărţit fluturaşii pentru înscriere, au vrut să işi înscrie ulterior copii la limba română. Dar directoarea i-a speriat pe părinţi şi învaţătoare şi a făcut de râs, pentru a câta oară oare, şcoala, nepermiţând nici măcar să i se pună întrebari “dacă nu aţi fost aici, atunci se cotează ca şi când nu aţi vrut să-i înscrieţi”. Sfârşitul discuţiei. Am găsit încă ceva interesant legat de această, încă, directoare: Info Kladovo: Korumpirana direktorka osnovne škole u Kladovu. În aceeaşi scoală kladoveană, acum cateva zile, la sedinta cu parintii, diriginta unei clase de a cincea, Mila Petranjevic, cand a prezentat obiectul facultativ, Limba româna cu elemente ale culturii naţionale a adăugat că nu recomandă nimănui înscrierea la acest obiect datorită complicaţiilor care pot apare ca urmare a acestui fapt. Oare asta este politica acestor şcoli?
Directorul Radonic discriminează românii din Serbia de răsărit şi nu statul sârb are o astfel de politică. Arătaţi-le, domnule ministru, cetăţenilor sârbi de etnie română că acesta este adevărul şi că statul sârb nu este complice la astfel de practici! Arătaţi-le acestor cetăţeni sârbi că statul sârb îi protejează şi că nu rămâne nepedepsit cel care le încalcă drepturile. Daţi-l afară pe acest director care a încălcat legislaţia cu care Serbia se mândreşte pe bunădreptate. Legile însă trebuie aplicate cu bunăcredinţă când este vorba de drepturi dar şi cu asprime când este vorba de încălcarea lor.
Şi în România sunt unii care nu iau uneori în serios dreptul la învăţarea limbii materne. Împreună cu preşedintele unei comunităţii a sârbilor din România am identificat două grupuri de elevi de etnie sârbă pentru care în anul trecut statul român nu a plătit învăţător de limbă sârbă. I-am adus la cunoştinţă acest lucru ministrului român al educaţiei la congresul din acesată vară. I-am cerut şi să demită doi inspectori din minister. A promis că acest lucru se va rezolva conform legii. În următoarele două săptămâni vă vom anunţa, domnule ministru, dacă acei elevi de etnie sârbă din România vor avea sau nu învăţător de limbă sârbă plătit de statul român şi dacă au fost sau nu pedepsiţi oficialii din România care au încălcat legea. Vă informez însă că în România elevilor de etnie sârbă li se dau abecedare în limba sârbă tipărite în România sau în Serbia. Vă mai informez că în ultimii 9 ani milioane de elevi români de ciclul primar au avut pe bănci manuale de istorie în care există o pagină privind momente pozitive din istoria sârbilor şi o pagină privind sârbii din România. Aşa se cultivă respectul faţă de vecini.
Suntem siguri că în acest timp vom afla şi despre sancţionarea exemplară de către dumneavoastră a domnului director , a directoarei Stojanovic, a profesoarei de matematică Petranjevic şi despre punerea în aplicare cu bună credinţă a dreptului românilor din Serbia de răsărit de a învăţa limba maternă română în şcolile publice în acest an şcolar.
Domnule ministru,
Recenta întâlnire de la Bor dintre şefii guvernelor de la Bucureşti şi Belgrad cu reprezentanţi ai românilor din Serbia de răsărit ne-a făcut să avem mare încredere în guvernul sârb, în ministerul pe care îl conduceţi, în dumneavoastră personal.
Congresul învăţătorilor din România a hotărât ca în al doilea semestru al anului şcolar 2014/2015 medalia de aur să vă fie transmisă dumneavoastră. La congres au fost şi zeci de colegi de etnie română din Serbia şi colegi de etnie sârbă din România. În deschiderea lucrărilor congresului aceştia au cântat cu mândrie imnul de stat al Serbiei. Drapelul Serbiei a stat 9 zile alături de al României. Colegii români din Serbia şi colegii sârbi din România s-au angajat să pună la cale detaliile organizatorice ale înmânării efective a medaliei în acord cu asociaţia omoloagă din Serbia şi cu ministerul din Belgrad. Sperăm să ne faceţi onoarea să acceptaţi această medalie şi să ne puteţi primi în decembrie 2014 sau ianuarie 2015 sau să răspundeţi invitaţiei noastre de a o vă înmâna la chiar liceul sârb din Timişoara. Medalia, înregistrată la Banca Naţională a României, de 8 ani este o ştafetă înmânată unor miniştri din diferite ţări pentru aportul lor la modernizarea învăţământului şi încurajarea cooperării internaţionale în sfera educaţională.
Vă dorim un an şcolar cu multe realizări şi un mandat cu împliniri şi multe asemenea ,,lecţii” ca şi aceasta pe care v-o cerem. Aceste ,,lecţii” dau trend democratic într-un sistem care se vrea european şi dau încredere minorităţilor că Serbia este pentru ei o mamă adevărată nu doar în acte.
Cu respect,
Viorel Dolha
Preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România
Citiți principiile noastre de moderare aici!