ARAD. Care sunt condițiile de transport în comun în Arad din perspectiva călătorilor? Ce ar trebui îmbunătățit și care ar trebui să fie prioritățile Companiei de Transport Public? Toate aceste întrebări se regăsesc în scrisoarea transmisă pe adresa redacției Jurnal arădean/aradon.ro de arădeanul Mihai Săbăilă.

„În urmă cu câţva ani, am mai scris despre situaţia transportului urban cu tramvaiul în Arad. Nu a fost nici-o reacţie din partea CTP şi nici a autorităţile cu legături în transportul în comun. Aşa că voi relua tema care se pare că nu are rezolvare.

Amplasarea stațiilor

În primul rând amplasarea staţiilor de tramvai după intersecţie, a fost o hotărâre greşită. În loc să micşoreze timpii de parcurgere a unui traseu, aceşti timpi se măresc prin staţionările în faţa stopurilor din intersecţii, iar apoi oprirea în staţie. Deci se fac două opriri în loc de una. Dacă staţia ar fi înainte de intersecţie, aşa cum a fost în urmă cu câţiva ani, înainte de aşa zisa modernizare, ar fi o singură oprire, atât pentru stop cât şi pentru urcare-coborâre din tramvai. Odată cu trecerea stopului pe vede şi urcarea-coborârea realizată, se poate merge la staţia următoare fără să se facă încă o oprire. Realizarea staţiilor de tramvai după intersecţie a condus şi la alte inconveniente şi anume:

1. Staţii foarte lungi fără rost. Se motivează prin faptul că e necesar ca două garnituri de tramvai să încapă în staţie. Această motivaţie nu ţine pentru că există un orar care, teoretic, trebuie respectat. Din orarele afişate în staţii, nu rezultă suprapuneri de timpi în care două garnituri de tramvai să oprească în staţie. Apoi, chiar dacă prin nerespectarea orarului de parcurs, lucru foarte frecvent dealtfel, două garnituri ajung în același timp într-o staţie, cea de a doua garnitură poate aştepta câteva secunde-minute?! în afara staţiei până la eliberarea staţiei. Aşa că lungimea exagerată a staţiilor nu are nici-o motivaţie, decât poate cea financiară în care cineva trebuia să câştige nişte bani. Din banii noştrii, a contribuabilor.

2. În aceste staţii foarte lungi, tramvaiele opresc în capătul cel mai îndepărtat. Nu ştiu motivul şi cine a indicat vatmanilor să facă în acest fel, dar pentru călători e foarte enervant. De ficare dată trebuie să faci mulţi paşi în plus ca să ajungi la tramvai. Şi să nu uităm că sunt foarte mulţi pensionari, oameni în vârstă, pentru care orice pas în plus înseamnă mult efort. Cum vine CTP-ul în întâmpinarea acestor oameni? Se pare că din contră, îi pun pe beţii oameni să facă cât mai multă mişcare. Accesul în staţie se face prin capătul din spate a staţiei, unde este şi trecerea de pietoni. De aici până unde opreşte tramvaiul, trebuie parcurşi vreo 20-25 de metri cel puţin, până să ajungi la tramvai.

3. Numărul traseului pe care circulă tramvaiul este afişat numai în partea din faţă a tramvaiului. Dacă un tramvai este în staţie, un cetăţean care ajunge în staţie de pe trecerea de pietoni, vine din spatele tramvaiului şi nu ştie pe ce linie circulă acel tramvai, deoarece numărul traseului nu este afişat şi în spatele tramvaiului. În această situaţie, cetăţeanul trebuie să fugă până în faţa tramvaiului ca să afle numărul traseului. Dacă mai ajunge! În general nu! Dar poate ajunge pe la mijlocul tramvaiului. Dar ce folos? Nici aici nu e afişat numărul traseului. Şi atunci ce e de făcut? Aşteaptă următorul tramvai ca să-l vadă din faţă şi astfel să afle pe ce traseu circulă. Asta înseamnă timp pierdut şi nervi în plus ! E normal aşa?

4. Staţiile foarte lungi şi faptul că vatmanii opresc în capătul cel mai îndepărtat al staţiei, creează încă o situaţie de neacceptat şi anume: un cetăţean care intră în staţie imediat după tramvai, trebuie să parcurgă cei 20-25 de metrii până la locul unde opreşte tramvaiul, foarte repede chiar în fugă, dacă poate fugii. Şi se întâmplă nu odată, ca atunci când ai ajuns la tramvai şi eşti cu mâna întinsă să apeşi pe butonul de deschidere a uşii, vatmanul porneşte tramvaiul fără să aibă puţinul bun simţ să aştepte 2-3 secunde până se urcă şi cetăţeanul pe care desigur la văzut în oglinda retrovizoare, fugind sau grăbindu-se să ajungă la prea îndepărtatul mijloc de transport.

Problema orarului

Se mai poate adăuga nemulţumirea faţă de nerespectarea orarului. Tramvaiele ajung în staţii fie mai devreme fie mai târziu faţă de timpii din orar. Este enervant să constaţi când ajungi în staţie că tramvaiul a trecut cu 2 minute mai devreme şi ca urmare va trebui să aştepţi 15 minute, sau mai mult, în plus până la următorul tramva”, a transmis Mihai Săbăilă.

În final, arădeanul a făcut referire și la mesajul: „Nu discutați cu vatmanul în timpul mersului”: „În realitate, în multe cazuri, tot felul de cunoştinţe sau prieteni discută cu vatmanul în timpul mersului şi blochează uşa din faţă în staţii. Oare care este motivul perpetuării acestei situaţii?”