Seră automatizată în Seleuş

Seleuş – În comună aprope toată lumea are câte o seră sau măcar un solar. Legumicultura în spaţii acoperite este o tradiţie deja. Cam de 40 de ani.

„Numai că se face cu o tehnologie depăşită care înseamnă pentru cei ce muncesc în solarii efectiv un sacrificiu. Nu se poate compara sistemul de aici cu cel din sat. În solariile din  Seleuş sau din România se munceşte încă în condiţiile din 1980.”

Şi întrucât Ioan Horga vrea mai mult de la viaţă a îndrăznit. Cum spunea el „când eşti un om activ şi te pricepi la domeniul tău, îl întelegi în profunzimea lui, este un păcat să nu forţezi barierele, să te multumeşti cu 10-20 de arii de solar când ştii că poţi să dai mult mai mult.”

Anul trecut, cam pe vremea asta, deşi zăpada era de trei palme în Seleuş, au început lucrările. O parcare imensă cât să întoarcă uşor tir-ul, clădire administrativă, centrală termică, hală de depozitare şi o seră de un hectar se văd  acum din şosea la ieşirea din comună spre Ineu.

Chiar în dublu exemplar. Una dintre ele este a lui Horga. Cealaltă a lui Ioan Petrişor. Ar mai fi trebuit să fie una dar n-a fost să fie. Pe serele construite, la loc vizibil, este afişat panoul cu „Proiect finanţat Sapard” şi valoarea: 555.000 una, 557.000 euro cealaltă.

Mulţi nici măcar n-au început

Cât a fost de greu, cum a început ? „Am fost un  grup de tineri din zonă care gândim la fel. A fost mai greu un pic în sistemul bancar dar nu a fost imposibil. A trebuit să demonstrez în faţa băncii că sunt o firmă, un partener de încredere. Sute de mii de euro nu se dau pe o poveste scurtă spusă incoerent. Au fost destule obstacole dar trebuie să vrei să ajungi până la capăt. În România sunt mulţi de altfel care au renunţat dar şi mai mulţi care nici măcar n-au avut curajul să înceapă. Cred că aici este mare noastră pierdere pentru că nu-s suficiente două flori ca să faci o primavară” spune Horga.

Ca suprafaţă şi tehnologie cele două sere din Seleuş sunt printre cele mai mari proiecte de acest tip realizare pe fonduri Sapard în vestul tării.

Horga explică: „Există şi proiecte cu valori mai mari, dar pe suprafeţe mai mici. Noi am făcut această investiţie cu costuri mai reduse tocmai pentru că suntem săraci dar responsabili pe activitate şi am folosit o tehnologie mult mai bună decât în alte părţi, cu un cost foarte redus. Atunci când am negociat cu furnizorul francez, care nu mai livrase nimic în România, nimeni nu dorea să facă trei hectare de seră, şi am obţinut un preţ bun. Alţii au cumpărat 0,5 ha de seră cu un preţ mai mare. Noi ca preţ pe unitate de suprafaţă avem un cost foarte bun.”

Automatizare

De altfel încă în primavară sera a început să producă.  „Am avut circa 150 tone de roşii pe care le-am vândut la supermarket-uri, mai puţin pe piaţa liberă”. Nimic extraordinar pentru că din sâmânţa olandeză creşte un fir de roşie de 7-8 metri lungime, dacă este îngrijit cum trebuie, adică aproape „personalizat”. Şi cum sera este automatizată acest lucru este mult mai uşor de făcut. Calculatorul memorează comenzile şi apoi le execută aşa încât umiditatea, căldura, cantitatea de apă şi îngraşământ, aerisirea spaţiului nu sunt o problemă. De aceea Ioan Horga nu vede o problemă în respectarea graficului de rambursare către bancă. Şi este convins că într-o lună constructorii vor termina tot ceea ce au de terminat şi vor pleca. Din cauză că producătorii nu sunt organizaţi, Horga este de părere că apoape 80 la sută din produsele de legume-fructe vin import deşi cele românesti sunt incomparabile ca şi gust ori preţ. „Aici este un dezastru naţional numai că nu se percepe adevarata lui amploare. Şi vom  plăti pentru asta pentru că nu-i drept ca cel care are doar piatră şi nisip ca în Israel şi Spania şi scoate apa de la 400 de metri să facă producţie agricolă să transforme apa în strugure şi rosie şi noi care avem pamântul asta să tot importăm. De aici ni se trag multe. Oameni care pleacă în Italia şi Spania, familii dezbinate. E inadmisibil sa cumarăm mere de import cu 5,3 lei din supermarket, mere aduse din livezile din Italia unde tăierile le fac românii, ei le culeg ba chiar si transportul poate ca tot românii îl fac. Dacă continuăm mult aşa va fi o dramă.” avertizează Horga.

D.S.