„Legea din 30.06.1921 pentru Reforma agrară din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, împroprietărește comunitățile locale cu terenuri reprezentând pășuni și păduri comunale, atribuite comunităților contra cost, la valoarea pieței. Proprietatea asupra terenurilor astfel atribuite era asociativă, pășunile și pădurile aparținând comunităților (satelor), sub diverse denumiri, în zona Aradului ele fiind cunoscute ca și comune politice.
Legea 1/2000 (Legea Lupu) acordă diverselor forme asociative de proprietate (obști de moșneni în devălmășie, obști de răzeși nedivizate, composesorate, comune politice, obști de cumpărare, păduri grănicerești, păduri urbariale, cooperative, alte forme asociative), așadar și comunelor politice, dreptul să revendice aceste proprietăți colective. În urma aplicării acestei legi, toate cererile pentru terenurile comunelor politice au fost respinse, cu diverse motivări. A existat o confuzie (posibil voită) între noțiunea de comună politică în sensul de obște și cea de comună în sensul de UAT. Ca urmare, la presiunea primarilor, terenurile aparținând comunelor politice au fost în majoritatea cazurilor atribuite primăriilor de care aparțin satele respective în prezent, deși acestea nu au avut niciodată aceste proprietăți”, explică deputatul arădean.

Sergiu Vlad, deputat USR Arad: „În prezent, primăriile folosesc aceste bunuri discreționar, existând în anumite cazuri riscul pierderii/înstrăinării lor prin vânzare, executare silită, ipotecare. În numeroase cazuri, lemnele de foc exploatate din pădurile care au aparținut comunităților sunt vândute locuitorilor (foștii proprietari) la prețuri de 2-3 ori mai mari decât costul de exploatare. Această situație trebuie remediată, în virtutea respectului pentru proprietate și pentru nevoile sutelor de comunități afectate”