Constantin cel Mare, împărat roman (306-337), a devenit suveran al întregului Imperiu Roman după învingerea lui Maxentiu şi a lui Liciniu. În ziua premergătoare luptei cu Maxentiu, în anul 312, Constantin a vazut pe cer o cruce luminoasă şi o inscripţie: In hoc signum vinces (prin acest semn vei birui). Împăratul va însemna toate steagurile armatei sale cu semnul sfintei cruci şi va intra biruitor în Roma. Prin Edictul de la Milano (313) a acordat libertatea de cult a creştinismului, acesta devenind religie de stat în timpul lui Teodosie cel Mare.
Împăratul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde după lungi dezbateri, învăţătura lui Arie a fost condamnată şi s-a adoptat formula că Fiul lui Dumnezeu este de o fiinţă cu Tatal şi deci, din veci cu El. La sinod au fost alcătuite şi primele 7 articole ale Simbolului de credinţă (Crezul), a fost fixată data Paştilor (prima duminică după luna plină, după echinocţiul de primăvară) şi s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească.
Sfântul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de către episcopul Eusebiu de Cezareea. A murit la scurt timp în Nicomidia şi a fost înmormântat în Constantinopol, în biserica ctitorită de el.
Împarateasa Elena
Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitania. În anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la îndemnul împăratului Diocletian, divortează de împarateasa Elena. Acesta nu se recăsătoreşte, ci trăieşte departe de atenţia publică, dar aproape de fiul său. A reuşit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos. Potrivit tradiţiei, în urma săpăturilor s-au găsit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a înviat în momentul în care a fost atins cu Crucea Domnului.
Împărăteasa Elena a zidit Biserica Sfântului Mormant, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret şi multe alte sfinte locaşuri.
Semnificaţia numelor Constantin şi Elena
Numele Constantin este de origine latina şi vine de la constans, constantis (constant, ferm).
Elena – stravechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane (torţă, făclie, dar şi foc sacru, la sărbătorile numite Heleneia, dedicate zeiţei Artemis), iar de alţii prin gr. hele (lumina arzătoare a soarelui).
La mulţi ani tuturor celor care mâine sărbătorec onomastica!
Citiți principiile noastre de moderare aici!