Ce poţi discuta cu trei specialişti în stomatologie, profesori universitari şi experţi, veniţi la Arad pentru a participa la Târgulde medicinăAR Medica? Desigur, despre stomatologie – trecut, prezent şi mai ales viitor. Şi ce ţi-ai putea dori să afli de la profesionişti în domeniu dacă nu cum se prezintă România şi Aradul la acest capitol, ce ne lipseşte ca să fim unde sunt ţările cu stomatologie de top, cât de scumpă e medicina de astăzi şi câţi şi-o vor permite în viitor.
Am aflat că totul, în viziunea lor, porneşte de la prevenţie, de la programele dedicate celor mici şi că da, stomatologia ca orice alt capitol medical, are şi componenta sa de lux, o necesitate pe care nu toţi şi-o pot permite. Am mai aflat cât de mult se implică statul, în ţări precum Israel sau Singapore, în educarea continuă şi în sănătatea orală a cetăţenilor săi. Cei trei experţi ne-au povestit de programele din Israel şi sumele alocate de stat, de faptul că niciodată statul nu face din proprie iniţiativă ceva, ci doar obligat de societatea civilă (puternic dezvoltată acolo). Sau faptul că medicina din Arad nu e cu nimic mai prejos decât cea din Occident: aparatură modernă există, cabinete aşijderea iar medici, precum profesorul doctor Victor Valea, întors şi el din Israel, cel care i-a adus pe specialişti la Arad, sunt foarte bine pregătiţi. Nu mai rămâne decât ca ţara să-şi rezolve problema economică…
Despre stomatologia românească şi viitorul ei, o discuţie cu trei remarcabili doctori din Israel.
JA. Cum vi se pare medicina, stomatologia văzută din Arad şi vă întreb acest lucru ştiind că aveţi contact cu lumea medicală de aici.
Adi A Garfunkel: Cred că trebuie să începem discuţia cu impresia generală despre stomatologia din România, pe plan local. Eu văd stomatologia de aici dezvoltându-se cu paşi rapizi, spre atingerea nivelului stomatologiei apusene, cu care stomatologia rămânească nu a avut contact mulţi ani de zile. Nu a fost expusă influenţelor stomatologiei occidentale, cu bunele şi relele care reies de aici. Schimbarea asta se manifestă, din punctul meu de vedere (format în baza contactelor profesionale destul de strânse pe care le am în România) prin avansul stomatologiei româneşti pe plan academic, profesional şi social. Subiectul este mult prea vast ca să-l dezbatem aici, dar, în orice caz, impresia generală este absolut pozitivă. Din această cauză, în fapt, am reajuns în România. Aici m-am născut şi mi-am început educaţia şi aici sunt bucuros să împărtăşesc cunoştinţele acumulate.
La Arad am ajuns prin profesorul doctor Victor Valea, un specialist desăvârşit, şi nu îmi pare rău. Partea cea mai interesantă din contribuţia noastră la educaţia stomatologică din România este editarea unui jurnal profesional, în româneşte, al cărui editor din Israel sunt. Este un jurnal care apare o dată la trei luni. Am sărbătorit zece ani de apariţie nu de mult la Bucureşti. E vorba de un jurnal care este distribuit gratuit la toţi stomatologii români la care am putut ajunge (circa 7.500 de persoane). Şi susţin că se vede deja influenţa acestui jurnal. Vorbim de sute şi sute de articole de educaţie continuă care ajung la stomatologii români. Dar legătura mea cu România şi stomatologia este mult mai strânsă.
JA.Vi se pare că există o diferenţă imensă între ceea ce se întâmplă în Occident la capitolul tratamente stomatologice şi ceea ce se întâmplă aici?
Adi A Garfunkel: În primul rând, aş radia cuvântul imens. În al doilea rând este o tendinţă de reducere a diferenţelor, o creştere a responsabilităţii profesionale şi umane. Am văzut cabinete în România care nu sunt cu nimic mai prejos decât cele din Occident. Întrebarea este dacă populaţia autohtonă de clasă mijlocie îşi va permite tratamentele, fapt care, însă, nu depinde de stomatologie, ci de starea economică. Acum vreau să vă spun că stomatologia modernă este scumpă în toată lumea. Totuşi, una dintre problemele prietenilor mei din România este că trăiesc cu impresia că toate lucrurile rele au fost inventate în România. Nu este adevărat.
JA. Există o statistică în care se spune clar, însă, că românii consumă cea mai puţină pastă de dinţi. Unde e greşeala noastră? În educaţie?
Adi A. Garfunkel: E clar. Educaţia începe de la copiii cei mai mici, de grădiniţă, şi trebuie continuată în timpul şcolii şi, de aici, mai departe. Este numai şi numai o chestiune de educaţie. Am impresia că nu se investeşte destul în acest domeniu. Asta am învăţat în Singapore. Acolo s-a luat o decizie, pentru a se ajunge la o sănătate stomatologică acceptabilă a populaţiei. Ştiţi ce au făcut? Au sacrificat generaţia adultă şi au investit tot ce au avut în cei mici. Le-a luat timp şi într-un fel a fost o cruzime, dar au reuşit. Este nevoie pentru aşa ceva şi de disciplină profesională, socială. Eu nu vreau să dau sfaturi României, dar vă vorbesc din experienţa mea profesională. În Israel sunt programe speciale axate pe elevii de şcoală.
Natan Fuhrman: Noi facem acum un proiect de educaţie continuă. Echipa institutului, împreună cu igieniste şi doctori, mergem la toate şcolile din jurul Haifei şi din oraşele satelit, controlăm copiii dacă au nevoie de tratament şi le facem educaţie de igienă bucală. Este un programul de educaţie, pe trei ore. Igienistele intră în fiecare clasă iar copiii învaţă cum să-şi păstreze igiena orală. Totul este plătit de Ministerul Sănătăţii.
JA. Credeţi că în România Ministerul Sănătăţii nu se implică suficient?
Natan Fuhrman: Eu vreau să vă spun un singur lucru: lucrurile nu vin singure, de la sine. La noi, Ministerul Sănătăţii a fost dat în judecată de organizaţia de părinţi (o organizaţie foarte puternică) şi a trebuit să explice de ce nu impune acest program în şcoală, finanţat de stat. Ministerul a pierdut procesul. A fost obligat să scoată un buget special pentru acest program. Nu a fost iniţiativa ministerului, ci a fost forţat.
JA. Credeţi că se poate face ceva de aici, de la nivel local, să spunem de la Arad? V-aţi întâlnit la un târg care este pe probleme specifice. Poate porni de aici totul?
Natan Fuhrman: Vreau să vă dau o informaţie. Ministerul Sănătăţii din Israel a iniţiat o cooperare cu reprezentanţii stomatologiei române. S-au întâlnit la Riga, anul trecut, exact în scopul acesta, să construiască aparate de educaţie. Ştiu că există cooperaţia asta şi de aici se poate porni.
JA. Credeţi că medicina stomatologică de astăzi a devenit o chestiune de lux? Se vorbeşte de implanturi, de creare de dinţi, de celule stem care recreează dinţii, adică de milioane…
Adi Rachmiel: Medicina s-a dezvoltat mult. Eu sunt din Iaşi, absolvent de Iaşi. Am venit aici în 79, am făcut stomatologia la Iaşi, care era foarte bună, dar era stomatologie de bază. Am venit apoi în Israel şi am intrat la specializare, la maxilo-facială. Tot atunci, acolo a venit şi profesorul doctor Victor Valea (care a dezvoltat în prezent un cabinet ultramodern şi foarte bine dotat de implantologie la Arad) şi el a intrat în spitalul nostru, ca specialist. Eu am fost în primul an de specializare. Şi el, venind din România, a fost primul meu instructor în Israel. Şi atunci am pornit, am început să facem implanturi. Era în 1984 şi 1985. Apoi totul s-a dezvoltat. Pe timpul acela, toată stomatologia era de bază, simplă, clasică.
Din ’85, lucrurile s-au schimbat. Profesorul Valea a deschis acolo o clinică bună. Aşa a pornit totul. După 25 de ani, am revenit în România, pentru prima dată aici, şi văd cum România seamănă tot mai mult cu Germania, s-a dezvoltat. A fost şi înainte stomatologie bună în România, dar a fost vorba de cea de bază. Văd, însă, acum că toate echipamentele sunt la zi, aparatura este una modernă. Tot ce vedem în Israel, Germania şi Franţa, văd şi aici, iar medicii sunt foarte bine pregătiţi.
Este, totuşi, şi lux în stomatologie, căci acum orice doctor îţi recomandă implanturi. Dar trebuie să nu uităm de medicina şi stomatologia de bază şi în primul rând la prevenţie, care este cea mai importantă. După aceea, pornim şi ajungem la implanuri şi la tridimesional etc.
Adi A. Garfunkel: Răspunsul este foarte simplu. Stomatologia s-a dezvoltat aşa cum s-a dezvoltat şi medicina. Nu poţi să spui astăzi că un transplant de măduvă osoasă este un lux. Poţi să spui că un transplant de rinichi este un lux? Nu. Dar poate fiecare om să-şi permită un transplant din acesta? Tot nu. Răspunsul nu este comunist – socialist, ci capitalist-economist. Asta este lumea în care trăim. Este o necesitate pe care nu toată lumea şi-o permite. Acum e era implanturilor şi a transplanturilor. Medicina s-a modificat.
Natan Fuhrman: Totuşi medicina stomatologică de nivel înalt în Israel nu este un lux, pentru că grupe mari de muncitori care lucrează în întreprinderi mari au făcut asigurări şi asigurările nu costă mult. În Israel au reuşit să coboare nivelul de la lux la nivel popular, mediu.
Sumele oferite de Israel pentru tratament stomatologic
– 160 milioane lei pentru tratamentul copiilor de la 0 la 8 ani
– 360 de milioane de lei, de anul viitor, pentru tratamentul copiilor de la 0 la 14 ani şi, posibil, a pensionarilor
„Una dintre problemele prietenilor mei din România este că trăiesc cu impresia că toate lucrurile rele au fost inventate în România. Nu este adevărat” – profesor Adi A. Garfunkel
„Văd acum că toate echipamentele sunt la zi, aparatura este una modernă. Tot ce vedem în Israel, Germania şi Franţa, văd şi aici, iar medicii sunt foarte bine pregătiţi” – profesor Adi Rachmiel
„Lucrurile nu vin singure, de la sine. La noi, Ministerul Sănătăţii a fost dat în judecată de organizaţia de părinţi, o organizaţie foarte puternică. Ministerul a pierdut procesul” – profesor Natan Fuhrman
Citiți principiile noastre de moderare aici!