ARAD. Aşa cum era de aşteptat, proiectul de hotărâre vizând Teatrul Vechi a constituit principalul punct de interes al şedinţei extraordinare de vineri, 12 martie, a Consiliului Local Municipal Arad. Nu mai puţin de 11 persoane au ţinut să exprime puncte de vedere pe această temă, înainte de votarea proiectului de hotărâre. Deşi de obicei liderii de grup ai formaţiunilor reprezentate în CLM intervin pe subiectele fiebinți, de data aceasta au luat cuvântul trei consilieri USR PLUS, fiecare din cei trei aleşi PSD, un consilier UDMR, un ales PMP, primarul (PNL) şi reprezentantul societăţii civile, Gheorghe Schwartz.

„Cum să votăm împotriva unui drept?”

Social-democrata Csilla Aur a deschis seria intervenţiilor pe tema Teatrului Vechi:

„Aş dori să vă amintesc tuturor că Teatrul Vechi este o clădire cu o vechime de 200 de ani care face parte din patrimoniul cultural local care confirmă multiculturalitatea şi convieţuirea multinaţională din Arad, prin urmare mi se pare inadmisibil să ne permitem să pierdem o astfel de clădire de o asemenea importanţă istorică.”

A continuat alesul PSD, Ilie Cheşa, cu o întrebare:

„Cum ne puteţi chema să votăm împotriva unui drept pe care îl avem noi, ca arădeni.”

Valorificare turistică

A urmat la cuvânt alesul USR PLUS Florin Stana:

„Oraşul Arad, la ora actuală, nu şi-a găsit încă vocaţia. Suntem între două oraşe care ştiu încotro merg: Oradea şi Timişoara. Suntem într-o lume în care avem o revoluţie în economie, cu o trecere de zeci de ani dinspre domeniul industriei spre servicii iar turismul, ca domeniu al serviciilor, poate să însemne direcţia spre care să se îndrepte Aradul. Avem, din fericire, câteva valori pe care, dacă le putem aduce în circuitul civil, să le prezentăm corespunzător, vom putea sprijini această direcţie, Teatrul Vechi fiind fără îndoială una dintre ele. Eu cred că, dacă ne gândim să renunţăm la achiziţia acestei clădiri, practic o condamnăm să rămână în această stare, poate să se degradeze iremediabil, dincolo de punctul la care mai poate fi salvată şi, practic, ciobim o părticică din viitorul nostru şi al copiilor noştri.”

„Leagănul culturii arădene”

Consilierul UDMR Levente Bognar a intervenit pentru a reitera intenţiile mai vechi ale Primăriei în privinţa Teatrului Vechi:

„N-aş vrea să spun altceva decât că susţin aceeaşi idee pe care am susţinut-o ani de zile, din 2000, privind această clădire monument istoric deosebit pentru Arad. În afară de faptul că este o clădire din păcate ruinată, trebuie să spunem că este leagănul culturii arădene, al vieţii teatrale, este un simbol. Aşa cum grecii au teatrele antice, chiar dacă de multe ori ruinate, dar reprezintă simbol şi atracţie pentru cei care se interesează de cultură. (…) Am în faţă o hotărâre a Consiliului Local, 99 din 2005, care se referă la participarea municipiului Arad şi a Casei de Cultură de atunci la constituirea Asociaţiei Culturale <Centrul Multicultural Teatrul Vechi> Arad. <Articolul 1: În scopul atragerii de resurse financiare pentru reabilitarea clădirii Teatrului Vechi din Arad, strada Gheorghe Lazăr nr.3, vechi edificiu cultural şi istoric al oraşului, şi în scopul creării unui mediu cultural şi multilingvistic…> În expunerea de motive a primarului de atunci, există o frază care e valabilă şi astăzi: <Cu convingerea că Aradul contemporan trebuie să se ridice la înălţimea motivaţiei arădenilor care au construit monumentalul edificiu acum aproape 200 de ani, consider că municipalitatea trebuie să sprijine şi să se alăture iniţiativei particulare preocupate să redea strălucirea de altădată a Teatrului Vechi şi să contribuie la dezvoltarea vieţii culturale.> Au trecut 16 ani, dar menţinem acelaşi lucru şi nu refuzăm nici donaţia în scopul păstrării tradiţiei.”

Săbău întreabă, Bibarţ răspunde

Daniela Săbău, de la USR PLUS, a intervenit pentru a-i adresa o întrebare primarului Călin Bibarţ:

„Aţi semnat, în calitate de primar, sau Primăria, în calitate de instituţie, a emis un document prin care să renunţe la dreptul de preemţiune asupra Teatrului Vechi?”

Edilul a răspuns:

„Pe preemţiune, eu nu am cunoştinţă de aşa ceva. Consiliul Local este cel care, din punct de vedere legal, are dreptul de a-şi spune cuvântul pe preemţiune. Pe preemţiune înseamnă că un cumpărător vine la proprietar, face o ofertă fermă de cumpărare, iar proprietarul – conform legii – nu poate merge la notar să vândă imobilele clasificate astfel decât după ce anunţă Consiliul Local, Primăria dacă nu-şi exercită acel drept de preemţiune. Dacă vă referiţi cumva la mai multe solicitări, de-a lungul anilor, în diferite mandate ale mai multor Consilii Locale şi primari, prin care proprietarii au trimis documente cu multe zerouri spunând <vă vindem vouă, Primăriei>… nu este acelaşi lucru cu preemţiunea. Să nu le confundaţi.”

„Achiziţia poate fi bugetată”

După ce au luat cuvântul cei doi colegi de-ai săi de partid, a intervenit şi liderul Grupului PSD, Cosmin Buruc:

„Avem o ocazie unică… până acum, discuţiile despre preemţiune – la fel cum au fost cu achiziţia Cazinoului – s-au împiedicat de faptul că nu putea să fie bugetat. Acum suntem chiar înainte de discuţiile despre buget şi putem să bugetăm această achiziţie în bugetul de anul acesta. Este păcat… este o clădire emblematică pentru Arad, pentru multiculturalitatea arădeană şi se pretează ca această clădire să devină un simbol al Aradului. Ducem lipsă de astfel de simboluri.”

Proiect de hotărâre USR PLUS

A intervenit şi al treilea consilier USR PLUS, Dorian Curcanu, pentru a preciza că „noi, consilierii USR PLUS, am depus miercuri, acum două zile, un proiect de hotărâre de Consiliu Local pentru achiziţionarea Teatrului Vechi. Şi vreau să cer Primăriei Arad organizarea unei şedinţe extraordinare cât se poate de repede şi punerea proiectului pe ordinea de zi.” Informația a fost apoi reiterată, imediat după ședința CLM, prin intermediul unui comunicat USR PLUS.

Apel către societatea civilă

Seria intervenţiilor aleşilor pe tema Teatrului Vechi a fost închisă de consilierul PMP Cristian Galea:

„În această perioadă a fost multă efervescenţă în jurul acestui subiect şi cred că este un moment bun – pentru că oarecum ne dăm seama cum se va finaliza votul în ziua de astăzi în consiliul Local – să fac un apel spre societatea civilă. Este destul de simplu să ridicăm astăzi mâna să ne abţinem, dar greul va veni după ziua de astăzi. Fac un apel către cetăţenii Aradului ca într-adevăr să pună umărul. Toată lumea spune că este o clădire de patrimoniu… este important ca după ce reuşim să o avem în custodia administraţiei, să pună tot Aradul umărul la renovarea, la tot ceea ce presupune aducerea acestui edificiu acolo unde şi-l doreşte toată lumea. Este foarte uşor să comentăm de pe margine, în schimb e foarte greu să ne implicăm. Repet: fac apel către tot oraşul, către toţi consilierii, către toată societatea civilă, către toţi cetăţenii chiar să punem umărul la salvarea acestui edificiu.”

Schwartz: „Să revigorăm această perlă a Aradului”

În deschiderea discursului său, scriitorul Gheorghe Schwartz a ţinut să menţioneze că vorbeşte în numele a peste 3.000 de arădeni şi a unui număr mare de ONG-uri şi fundaţii.

„Dacă vrei să anihilezi un oraş, o comunitate, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să-i anulezi intelectualitatea şi să-i anulezi tradiţiile. Acum 30 şi ceva de ani, când conduceam Cultura Aradului, imediat după Revoluţie, am reuşit să fac un proiect împreună cu nişte austrieci care erau dispuşi să facă un centru cultural uriaş din acel imobil. Din păcate, eu a trebuit să plec în diplomaţie şi lucrurile nu s-au mai realizat. Există foarte mult interes, nu numai din Arad, ci şi din afara Aradului, Chiar din afara României, de la oameni care au plecat din Arad şi care mai simt ca şi arădeni. Eu am fost foarte impresionat vara aceasta, când fostul Consiliu Municipal a acordat o serie de distincţii unui număr mare de intelectuali. Aceasta dovedeşte că Aradul, încetul cu încetul, se întoarce la tradiţiile sale. Am fost, de asemenea, impresionat când am citit în presă că printre proiectele mari ale Aradului sunt şi proiecte culturale. Cred că cel mai bun lucru pe care îl putem face acum este să revigorăm această perlă a Aradului care, chiar dacă acum este aşa cum este, are încă posibilitatea de a fi reconstruită. Am vorbit cu arhitecţi, am vorbit cu oameni care se pricep în domeniu şi care au spus că nu este imposibil, că este chiar foarte bine să se refacă acum, aşa cum a fost, acest complex. Acest complex a fost dăruit de către Hirschl, acum 200 de ani, comunităţii Aradului. Nu a fost dat nici evreilor, nici nemţilor, ci comunităţii Aradului. Şi noi trebuie să respectăm acest testament spiritual extraordinar pe care îl avem. (…) Rugămintea mea este să luaţi în considerare dorinţa tuturor arădenilor – cei care sunt aici, cei care au plecat, cei care nu mai sunt dar ne privesc de sus – de a reface acest simbol pentru noi toţi.”

Votul şi semnificaţia lui

După mai bine de 20 de minute de intervenţii pe subiect, s-a trecut la votarea proiectului de hotărâre referitor la neexercitarea dreptului de preemţiune cu privire la achiziţionarea imobilului situat în Arad, strada Gheorghe Lazăr nr.3. Proiectul a generat 8 voturi „pentru” (PNL), 2 „abţineri” (PMP) şi 12 voturi „împotrivă” (7 USR PLUS + 3 PSD + 2 UDMR).

Aşadar, proiectul a fost respins. Ceea ce înseamnă că Primăria nici nu îşi exercită, nici nu renunţă la dreptul de preemţiune. Nu zice că nu va cumpăra imobilul Teatrului Vechi, dar nu zice nici că îl va cumpăra. Ceea ce e cert e că există un termen de 15 zile de la momentul în care proprietarul a notificat Primăria, în care Primăria poate cumpăra. Acest termen expiră la 17 martie. Dacă nu se întâmplă nimic până atunci, proprietarul poate vinde clădirea oricui doreşte după această dată.

Primarul, în aşteptarea donării clădirii

La final, primarul Călin Bibarţ e făcut un rezumat al intervenţiilor şi a concluzionat:

„De la Grupul PSD ni s-a spus <suntem pe cale să pierdem>. Domnul Stana a spus <să-l aducem în circuitul civil>…să ştiţi că nu e în circuitul militar. Nu pierdem clădirea, ea nu pleacă de acolo. Nu suntem în situaţia în care să emitem vreo autorizaţie de demolare, vreo autorizaţie de construcţie cu altă destinaţie… Ca să fac o comparaţie: şi Cazinoul – care este tot un reper al oraşului – şi-a schimbat de câteva ori proprietarii şi a ajuns în momentul de faţă să fie într-o reconstrucţie din bani privaţi. Iar aici, Primăria, oraşul, arădenii au cheiţa de constrângere pentru că orice intervenţie la o clădire cum sunt cele istorice şi cu o anumită destinaţie nu poate fi făcută decât cu autorizaţie de construire şi cu anumite repere şi cu anumite condiţionări. Deci nu avem acest risc până se va clarifica odată o variantă financiară pentru acest imobil. Aşa cum spunea domnul Bognar că s-a început în 2005, aşa cum făcea referire şi domnul Schwartz la 3.000 de doritori, aşa cum şi domnul Stana spunea că sunt dispuşi să scoată bani din buzunar… haideţi, oamenilor, să vedem… deschideţi un cont să vedem câţi bani se adună… Staţi de vorbă cu proprietarul, poate face minimul gest de a ni-l dona. Pentru că valoarea cea mai mare pe care arădenii trebuie să o plătească este ulterior. Am verificat dacă există vreo axă deschisă în acest moment pentru a accesa fonduri europene şi nu există. Apoi… e o discuţie ulterioară a destinaţiei… vă rog să verificaţi la ISU dacă va mai putea fi vreodată avizat, cu circuitele şi normele de azi, pentru vreo destinaţie culturală – cinema, spectacol, muzeu. Dacă suntem oameni serioşi, trebuie să luăm toate lucrurile acestea în analiză când discutăm de ban public. E o realitate, ne place sau nu ne place.”