Teodor Pop, un arădean în elita mondială a judo-ului

Teodor Pop a început să practice acest sport pe la 9 ani, atunci când tatăl său, văzându-l cam rotofei, l-a luat de mână și l-a predat antrenorului Gheorghe Andras. Ambițios de mic, Teo reușește în doar doi ani să câștige medalia de bronz la naționalele României, ceea ce îi crește moralul și îl determină ca la antrenamente să transforme joaca în muncă. Dar cum în sport performanțele nu se obțin întotdeauna după cum le plănuiești, urmează doi ani de secetă în ceea ce înseamnă medalii naționale. Tânărul judoka, nu mai era mic, iar rotofei nici atât, continuă să se antreneze cu dedicație și ambiție, caracteristici pe care le păstrează și acum, iar rezultatele încep să apară. Titlul de campion, medalii câștigate în fiecare an care urmează și convocări pe bandă la loturile naționale. Tot acum începe marea rivalitate și prietenie cu Florin Lascău, cei doi concurând pentru medalii, la aceeași categorie timp de aproape opt ani. Așa cum se întâmpla la acea vreme, cluburile mari i-au înregimentat, Teo ajungând la Dinamo, iar Florin la Steaua.

Campion național/FOTO: arhivă personală Teodor Pop

„Nu mai știu de câte ori m-am luptat cu Florin, era o competiție extraordinară între noi, meciurile noastre erau așteptate la fiecare concurs. La finalul carierei însă, pot spune că el are două victorii în plus și îmi aduce aminte de asta și după 30 de ani, de câte ori ne facem timp să stăm la o cafea”, ne povestește Teo Pop.

Finalul carierei a venit mai repede decât se aștepta, accidentările inerente acestui sport și o hepatită urâtă l-au forțat să spună stop. Kimonoul însă nu l-a agățat în cui, căci pasiunea nu poate fi oprită de accidentări, iar Teo urmează la București și Brașov cursurile Academiei de Sport, revine la Arad ca profesor de judo și timp de doi ani se ocupă de tinerele talente ale CS Gloria.

Salariul de profesor de acum 30 de ani nu era de loc motivant, așa că după doi ani de antrenorat, bate la ușa corporatismului, angajându-se la o multinațională, unde datorită dedicației și a disciplinei implementate de judo, reușește să promoveze până la punctul în care promovarea ar fi însemnat mutatul la București. Între timp, Diana Ciupe, baschetbalistă la ICIM și componentă a echipei naționale, cu care de curând forma o familie, obține un contract în Ungaria. O nouă decizie greu de luat, dar nu stă mult pe gânduri și se mută alături de soția sa. Un nou început, o limbă, nu ușoară, de învățat, oameni noi, provocări pe măsură. Nu i-a fost deloc ușor, însă tot sportul a fost cel care l-a salvat. Marius Vizer, proaspăt președinte al Federației Europene de Judo, cel care îl cunoștea ca sportiv de când era antrenor la Oradea, mută sediul Federației din Elveția la Budapesta și îi oferă posibilitatea de a lucra într-un domeniu pe care îl știa și îl iubea, judo, dar de această dată la costum, nu în kimono.

După trei ani, Diana, care era într-o formă de excepție, acceptă oferta de la Wasserburg, vicecampioana Germaniei.

„A fost un moment dur pentru mine, dar am ales familia și mi-am urmat soția. O țară nouă, altă cultură, o nouă limbă de învățat și nu în ultimul rând obținerea unui job în aceste condiții, nu puteam să fiu doar soțul Dianei. Am făcut de toate. La început am fost șofer, apoi, dorindu-mi ceva mai mult și vorbind deja binișor germana, am lucrat în asigurări, unde după doar doi ani am fost declarat angajatul anului”, ne spune Teo.

Antrenor în Germania/FOTO: arhivă personală Teodor Pop

Dragostea pentru judo nu îl lasă să stea deoparte și începe să antreneze, la început, ca hobby, o grupă de copii. Revine chiar pentru o perioadă pe tatami, ca sportiv, cu rezultate foarte bune, la aproape 40 de ani, făcându-i pe cei de acolo să se întrebe cine-i românul care cunoaște lupta atât de bine. Rămâne însă doar la antrenorat, iar datorită rezultatelor obținute de elevii săi, este apreciat de comunitate și antrenează tot mai mult, aceasta devenindu-i acum principala ocupație. Dezvoltă proiecte pentru judo în zona sa, atrăgând tot mai mulți oameni spre acest sport, iar unul dintre proiecte ajunge pe masa lui Vizer, acum președinte al Federației Internaționale de Judo (IJF).

„De să lucrezi la proiecte mici, Teo, când poți lucra la proiecte mari? Aceasta a fost întrebarea pe care domnul Marius Vizer mi-a adresat-o când ne-am reîntâlnit. Mi-a făcut o ofertă de nerefuzat și astfel am ajuns Project Manager în cadrul IJF. Îmi iubesc munca mi-a adus mai multe satisfacții decât am sperat vreodată. Lucrez în cadrul unei echipe extraordinare, toți sunt profesioniști. Am ajuns să cunosc și să mă împrietenesc cu cele mai mari personalități ale acestui sport, precum și cu legende ale altor sporturi”, ne spune în continuare cel care pe când lupta pentru CS Gloria Arad era alintat Popică.

De când ocupă această poziție, Teodor Pop a călătorit aproape un milion de kilometri cu avionul, în aproape 40 de țări, participând la organizarea de turnee de judo în toată lumea din Tokyo până în Las Vegas. A făcut parte din echipa care a organizat turneele de judo la ultimele trei Olimpiade; Rio de Janeiro în 2016, Tokyo în 2021 și Paris în 2024. Judo s-a dezvoltat enorm în ultimii ani, competițiile au devenit tot mai urmărite, televiziunile au devenit tot mai interesate de transmiterea acestora, iar o contribuție la toate acestea are și arădeanul Teodor Pop.

Cu Nadia și soțul ei, Bart/FOTO: arhivă personală Teodor Pop

Atunci când ești serios și muncești cu determinare, rezultatele vor apărea cu siguranță, indiferent despre ce domeniu este vorba, la fel și aprecierile. De câteva săptămâni, Teo este membru al Comitetului Executiv al EJU (Uniunea Europeană de Judo), reprezentând Federația Germană de Judo unde deține funcția de referent pentru relații internaționale. El va reprezenta în continuare și interesele IJF fiind numit delegat tehnic, adică un fel de supevizor pe partea de judo al întregii competiții, pentru Universiada 2025 din Germania și pentru Youth Olympic Games 2026 din Senegal.

„Da, pot spune că sunt mândru de tot ceea ce am realizat până acum pe plan profesional, dar nimic nu a venit ușor. Sunt foarte dedicat muncii mele, indiferent despre ce este vorba și sunt extrem de recunoscător acestui minunat sport și oamenilor extraordinari pe care i-am întâlnit în acest domeniu. Mă gândesc câteodată cum a început totul, când tatăl meu a decis că trebuie să fac sport și îi sunt recunoscător că a ales judo. Totuși marea mea bucurie este familia mea și trebuie să-i mulțumesc Dianei, care a constituit întotdeauna un echilibru pentru mine, iar mândria mea cea mai mare este fiica mea Alessia, care se pare că pășește pe urmele mamei sale și va deveni o jucătoare de baschet de mare calibru”, a încheiat Teo.

Ca notă de final, din 204 federații afiliate IJF, un organism unde putem spune că românii fac legea, doar Federația Română de Judo consideră că se pricepe mai bine decât cei din conducerea forului mondial și își organizează activitatea într-un mod greu de explicat, iar lipsa rezultatelor pare să confirme acest lucru.

Marius Vizer

Omul de afaceri bihorean, președintele Federației Internaționale de Judo, este cel care a schimbat radical fața judo-ului la nivel mondial, transformându-l dintr-un sport apreciat doar de inițiați într-unul dintre sporturile vedetă ale Olimpiadei, cu mii de spectatori la fiecare competiție. Sub patronajul lui Vizer a fost schimbat sistemul de punctaj, făcut acum mult mai simplu de înțeles și a fost modernizat sistemul competițional, ceea ce a generat o vizibilitate și o popularitate de extraordinară pentru această nobilă artă japoneză.

Cu Marius Vizer/FOTO: arhivă personală Teodor Pop

Florin Lascău

Este singurul Shidoin, distincția maximă în judo, nejaponez din istoria de aproape 150 de ani a acestui sport. Extrem de talentat, orădeanul a fost un judoka greu de gestionat pentru orice adversar și datorită a ceea ce în box se numește “gardă inversă”, adică luptatul pe partea stângă. A fost primul român campion mondial la judo, fiind totodată și primul german câștigător al acestui titlu, deoarece în 1989 a fost printre aceia care au avut curajul să evadeze din lagărul comunist. Actualmente șef al arbitrajului mondial, este una dintre cele mai respectate personalități ale acestui sport. A fost de-a lungul carierei sale coordonator al lotului național al Turciei, director tehnic al Federației Suedeze, director tehnic al lotului Marii Britanii la Olimpiada de la Londra, vicepreședinte al Federației Germane de Judo, președinte al Federației Române de Judo și director al Academiei Internaționale de judo.

Cu prietenul și rivalul de-o viață, Florin Lascău/FOTO: arhivă personală Teodor Pop

Diana Ciupe Pop

Este persoana care îl întregește pe Teo și care alături de fiica lor, Alessia, îi dă sensul existenței. Diana a fost o baschetbalistă de excepție, evoluând la nivel înalt până la 41 de ani. Peste tot pe unde a jucat, Arad, Zalaegerszeg, Miskolc, Budapesta, sau Waserburg a făcut-o cu determinare, ceea ce a transformat-o într-un idol al tribunelor. Un lucru mai puțin cunoscut; a fost prima campioană națională a României la judo, la 14 ani și 48 de kilograme fiind prima câștigătoare a celui dintâi campionat pentru fete desfășurat în țara noastră.