Arad - Vom exemplifica, pentru a
înţelege tensiunea la care e supusă
toată lumea cu cîteva mostre de limbaj
didactic adresat copiilor: „vă calc în
picoare” , „vă mut gura”,
„am să vă biciuiesc până la
sânge”, „vă calc pe cap”
„dobitoci, tîmpiţi,
proşti”(cele mai „calde”
apelative) şi dascălilor „inculţi,
proşti”, „nu sunteţi buni de
nimic”, „sunteti nişte
cârpe” etc.
Calvarul este însă abia la început.
Pentru a te putea debarasa de un asemenea profesor
trebuie să treci prin furcile caudine ale
legislaţiei în vigoare, la rigoare chiar
să soliciţi sfatul unui jurist, specialist
în legislaţia muncii şi tot nu e sigur
că profesorul respectiv va fi scos din sistemul de
învăţământ.
Labirintul legii
Absurdul sistemului iese la iveală când
încerci să descâlceşti iţele
contractului de angajare. Un profesor sau
învăţător ajunge la o catedră
în urma unui examen de titularizare, la care
participă pe baza unui dosar care trebuie să
conţină obligatoriu avizul medicului
pshiholog.
Cum se obţin acestea şi cât sunt de
relevante pentru starea psihică a viitorului cadru
didactic ne-am informat de la unul din pshihologii care
a dau avize profesorilor „fiecare psiholog
îşi concepe propriul test pentru a reliefa
aptitudinile necesare profesiei. Se testează
capacitatea de atenţie, spiritul de
observaţie şi un test de
personalitate”, singurul care ar oferi indicii
despre starea psihică a subiectului.
„Dacă se observă tendinţe
patologice se solicită avizul unui psihiatru. Se
poate da inapt doar în cazul psihozelor sau
alcoolism.” Din păcate, cei trimişi la
un psihiatru nu mai revin cu evaluarea psihiatrică
şi, de obicei, apelează la un alt psiholog
care le dă avizul „apt pentru
învăţământ” . Aşa
ajung la catedră, titulari pe viaţă la o
şcoală, iar directorului, care nu este
angajator, Inspectoratele şcolare sunt
angajatorii, îi revine sarcina ingrată de
a-l da afară. Începe
„dosariada”.
Pentru a putea scăpa de un asemenea dascăl
trebuie să se respecte statutul personalului
didactic şi codul muncii, adică trebuie
respectaţi paşii legali, altfel decizia poate
fi atacată în instanţă şi
anulată, plus cerute despăgubiri. Toată
această procedură durează cel puţin
un an de zile. După ce există o
reclamaţie înregistrată se constituie o
comisie de cercetare (3-5 membri, obligatoriu liderul
de sindicat) numită de consiliul profesoral, care
stabileşte vinovăţia celui cercetat,
urmează audierea lui (trebuie
înştiinţat cu 48 ore înainte), se
decide sancţiunea care poate fi contestată
în termen de 5 zile la Colegiul de
disciplină din cadrul ISJ sau în 30 zile la
Tribunal. Fiecare nouă sancţiune are un
termen de contestare, iar dacă se ajunge la
Tribunal lucrurile se tergiversează mult mai
mult.
Pe mâna Inspectoratelor şcolare
şi a medicilor
Şcoala poate da sancţiuni până la
diminuarea salariului iar apoi dosarul este trimis la
Inspectoratul Şcolar care poate da o suspendare de
până la trei ani şi dreptul de a se
înscrie la vreun concurs (definitivat, grade)
şi suspendarea din funcţii de conducere acolo
unde este cazul iar în final desfacerea
contractului de muncă.
Din păcate acest ultim punct este cel mai greu de
realizat, mai ales în cazul titularilor, şi
este nevoie de avizul medicului psiholog sau
psihiatru care să-l declare inapt. Acest aviz,
trebuie acordat la începutul fiecărui an
şcolar, fiecărui profesor, dar, din
păcate, acestea sunt, de multe ori,
formalităţi. Dacă dosarul nu e bine
întocmit, se poate pierde la Tribunal pe vicii de
procedură şi se pot cere despăgibiri, au
fost şi aceste cazuri iar angajatorii sunt
puşi în situaţia de a plăti
salarii restante şi despăgubiri morale.
Mai simplu este în cazul celor care nu sunt
titulari cărora li se interzice participarea, la
începutul anului la concursul de titularizare.
Totul ar fi mai simplu dacă, spre exemplu fiecare
profesor, chiar titular, ar avea contracte pe
perioadă determinată cu instituţia de
învăţământ sau dacă
medicii şi-ar face treaba bine şi ar da
avizul acolo unde este cazul „inapt pentru
învăţămînt”.
M.A.
Citiți principiile noastre de moderare aici!