Traşi în piept de nouă luni

Au muncit nouă luni, alţii şase
luni şi nu au primit nici un leu pentru munca
prestată. Mai mult chiar s-au trezit că nu
pot merge nici în şomaj pentru
că firma angajatoare nu şi-a plătit
dările la stat. După presiunile
angajaţilor, într-un final, au
reuşit să intre în şomaj, firma
achitând datoria restantă. E vorba de un
atelier de tâmplărie situat în
cartierul Gai, care a mai fost subiectul articolelelor
noastre din pricina zgomotului pe care îl produce
şi care terorizează vecinii.

Problemele însă se ţin lanţ,
oamenii, foşti angajaţi, sunt de-a dreptul
exasperaţi că nu şi-au primit salariile
restante. Ieri, la sediul firmei veniseră o parte
dintre ei pentru a discuta, pentru a nu ştiu
câta oară, cu angajatorul despre banii pe
care trebuie să-i primească, în jur de
12 milioane de persoană.

Povestea lor nu e singulară în
Arad, probabil mai sunt mulţi alţi
„ţepuiţi”, care au
lucrat pe la diverse firme şi s-au trezit,
în final, că prestează muncă,
strict în folosul societăţii
respective, ei neavând nici un fel de beneficiu.

Au renunţat cu toţii la reclamaţii pe la
instituţiile abilitate, pentru că „nu
se rezolvă aşa nimic, în acest caz nu
se poate decât cu ameninţări”, ne
spune unul dintre angajaţi. Promisiunile că
„azi vă dăm o parte din bani (n.r.
ieri)” nu au mai impresionat pe nimeni.
„Voi sta aici până iau banii, acest om
(unul dintre patroni) nu va pleca de aici
fără să-mi dea ce îmi
datorează” ne-a spus foarte
hotărât Zdrendea Aurel, unul dintre
foştii angajaţi. Chiar dacă
situaţia lui nu e foarte disperată, are
în prezent un alt loc de muncă, faptul de a
fi minţit de atâtea ori, la telefon sau
în discuţiile faţă în
faţă, l-a supărat foarte tare „E
vorba de calitatea morală a acestui om, care nu se
sfieşte să te mintă în
faţă. Asta e mai greu de iertat şi
înţeles. Din discuţiile cu alţi
muncitori am auzit că ar fi primit o sumă
mare de bani, 40 000Eu de la un italian pentru
serviciile prestate, aşa încât nu pot
să cred că nu are bani să ne
plătească, dar ne minte într-una.
” Cam acelaşi lucru ne spuneau şi
alţi angajaţi, care au venit la
întâlnirea cu fostul angajator pentru a
treia, a patra oară şi tot nu primeau nimic.

Am stat puţin de vorbă şi cu
angajatorul, Ducău Pascu, care ne-a declarat
„Aş vrea să le dau oamenilor banii, dar
nu îi am, am ales să plătesc la
şomaj pentru a-i ajuta într-un fel (n.r.
deşi asta era datoria lui lunară să
plătească taxele la stat) dar sper că
în curând, după ce voi primi şi
eu de la cei care îmi datorează pentru
lucrările efectuate să le pot plăti tot.
Îmi pare rău pentru ei, dar nu am ce face
acum. Oricum, din septembrie vom închide
firma.”

Singura soluţie viabilă pe care o au cei 12
angajaţi neplătiţi ar fi să dea
în judecată firma pentru a-şi recupera
salariile. Însă unii sunt în
situaţia de a nu mai avea bani nici pentru traiul
zilnic, aşa încât varianta procesului,
care poate fi costisitor, nu pare a fi soluţia
ideală.

Cazul acesta, cu siguranţă, nu este singular
în Arad, probabil mai sunt
încă mulţi, pe la diverse firme mai
mult sau mai puţin falimentare care
aşteaptă încă salarii restante.
Din păcate, oamenii nu prea au multe variante
în aceaste vremuri de criză şi de multe
ori, nici angajatorii.

M.A.