Refugiații care s-au stabilit in Arad au organizat, luni, in centrul orașului, un miting prin care vor să atragă atenția asupra faptului că de 7 luni nu și-au mai primit banii pe care, conform legii, România trebuie ii acorde ca sprijin la plata chiriilor.

Mitingul regufiaților din Ucraina s a desfășurat luni, în Piața Avram Iancu, unde este amplasat și panoul în memoria primului român decedat pe frontul din Ucraina, arădeanul Rudolf Wittman, care mersese acolo pe cont propriu.

Mitingul a început cu intonarea Imnului Național al Ucrainei. Aproximativ 50 de persoane, în special mame și copii de toate vârstele, au participat la protest având în mâini steaguri ale Ucrainei, ale României și ale Uniunii Europene, dar și pancarde prin care acuză faptul că banii le ar fi fost furați, că sunt ostateci în România în condițiile în care nu au bani să iși plătească chiriile, dar nici să plece pentru că au datorii pentru chirii. Unii dintre ei spun că au rămas în România tocmai pentru faptul că statul le a promis ajutoare financiare pentru cazare.

„Refugiații ucraineni care sunt stabiliți în Arad, în baza ordonanței 15 cu modificările ulterioare au dreptul în fiecare lună la un ajutor de stat. Acest ajutor de stat nu a fost plătit deja de șapte luni de zile, preponderent vorbim de mame cu copii care au ajuns în această situație disperată de a manifesta. Statul ar trebui să se mobilizeze și să le plătească datoriile pe care le are față de acești oameni.

Ajutorul de stat se acordă doar în momentul în care se îndeplinesc cumulativ mai multe criterii, printre care îndeplinesc cumulativ mai multe criterii printre care înscrierea copiilor la școală într-o formă de învățământ în România, precum și încadrarea adulților pe piața muncii. Aceste criterii sunt îndeplinite în cazul majorității familiilor. În acest moment estimăm aproximativ 600 de ucraineni de diferite vârste care sunt în continuare în Arad”, a punctat Siegfried Mayer, cofondator Aradul Civic.

Vasilica, o protestatară a punctat: „Suntem refugiați ucraineni. Am venit la acest protest pentru a cere guvernului României să acopere întârzierile de plată față de noi, mamele cu copii, care am rămas aici. Suntem angajați, copiii noștri merg aici la școală, facem tot ce trebuie să facem și ce ține de noi, iar statul trebuie să își îndeplinească la rândul lui îndatoririle. Este imposibil să ne descurcăm fără acest ajutor. Oficial nu am primit până acum vreun răspuns privind banii noștri”.

Dima, un tată a trei copii, a mărturisit că își crește cei trei copii singur după ce soția lui a murit răpusă de cancer: „Muncesc, dar salariul meu îmi ajunge strict pentru chirie și să acopăr utilitățile. În rest trăim și o scoatem la capăt cum putem de la o lună la alta. Găsim ajutor prin biserici, prin cunoscuți, prin cei care vor să ne ajute. Mai mult, unul dintre copiii mei are și handicap grav, iar situația ne este foarte dificilă. Sperăm să ni se plătească banii datorați”.

Dacă nici această măsură de protest nu va reuși să sensibilizeze Guvernul, refugiații au de gând să sesizeze forurile europene și organizațiile de protecție a refugiaților.