„De 15 ani conduc echipe”

Liderul liberal consideră că în politică este nevoie de management performant.

Sunteţi ultimul candidat intrat în cursa pentru preşedinţia Filialei PNL Arad. Ce anume v-a determinat la această candidatură?

FG: E adevărat că sunt ultimul dintre candidaţi care a făcut publică intenţia de a candida, deşi decizia fusese luată cu ceva vreme înainte. Am răspuns prin aceasta candidatură atât solicitării unor colegi din municipiu şi judeţ care cred că eu pot reprezenta o soluţie viabilă, chiar verificată, pentru filiala noastră.Pe de altă parte, un alt mobil al candidaturii a fost acela că am socotit de bun augur ca la aceste alegeri să le propun liberalilor arădeni ca dupa 12 iunie să iasă în lume cu o atitudine nouă, bazată pe ideea de echipă, coeziune, incisivitate şi echilibru.

Aţi folosit patru termeni – echipă, coeziune, incisivitate şi echilibru – despre care aş vrea să ştiu la ce anume se referă, concret.

FG: Atunci să îi luăm pe rând. De peste 15 ani de când mă aflu în situaţia de a conduce echipe mai mari sau mai mici de oameni, am reuşit – şi aici cred cred că e un talent dat de la Dumnezeu – să adun în jurul meu oameni de diverse vârste şi pregătiri alături de care am lăsat ceva bun în urmă.  CV-ul meu este destul de cunoscut de mulţi arădeni şi sunt de asemenea mulţi care pot depune mărturie că ceea ce spun e adevărat. Coeziunea, pe de altă parte, este ingredientul intern – şi subliniez acest lucru – de care PNL Arad are cea mai mare nevoie.  Nu de puţine ori am afirmat că adversarii noştri politici care au performat în ultimii ani, nu au fost ei atât de buni – şi spun asta făra a dori să lezez pe nimeni – pe cât am fost noi de lipsiţi de coeziune internă, lucru care a s-a vazut şi în exterior şi pentru care am fost taxaţi de electorat.

Ce vreţi să spuneţi prin incisivitate şi echilibru – oare nu există o anumită contradicţie între cei doi termeni?

FG: Poate exista şi o oarecare contradicţie,dar mai degrabă eu cred că ei pot fi complementari. Suntem în momentul de faţă o organizaţie a unui partid de opoziţie – atât la nivel central, cât şi local – care trebuie să se manifeste ca atare şi asta nu la un mod formal, de suprafaţă, în sensul ca batem palma pe sub masă cu cei cu care ne aflăm în disputa politică. Pentru a fi cu adevărat incisiv, ai nevoie de o conduită pe măsură şi atunci când nu eşti sub ochii publicului. Nu sunt însă un pătimaş care să nu priceapă că există un timp al dialogului consensual chiar şi în cea mai încrâncenată luptă politică. Dar întelegerile trebuie făcute la suprafaţă, iar electoratul trebuie să le ştie, pentru că eu cred că unul dintre – dacă nu cele mai rele – atunci de bunăseama cele mai descalificante lucruri în politică este să îţi minţi propriul electorat, propriii susţinători. Din păcate, în România chestia asta se întâmplă la ordinea zilei. Citiţi cu ochii de acum mesajele din campanie de pe panourile lui Traian Băsescu şi o să înţelegeţi ce vreau să spun. Deşi acesta nu e nici pe departe singurul caz.

A mai rămas echilibrul…

FG: Îmi place să cred că eu însumi sunt un tip echilibrat, deşi mă străduiesc să nu-mi pierd scânteia de idealism care m-a făcut să intru în politică acum câţiva ani. Aici vreau să vorbesc însă despre un tip de echilibru al liderului, care are rolul de a-şi mobiliza oamenii şi de a nu-i lăsa niciodată pradă deznădejdii. Cred că am fost un astfel de lider pentru organizaţia municipală în ciuda unor vremuri agitate pe care le-am trăit în mandatul meu de până acum, respectiv succedarea a  nu mai puţin de trei preşedinţi interimari la conducerea  filialei. Dacă organizaţia municipală nu ar fi fost un factor de echilibru în cadrul filialei, în mod sigur nu ar fi obţinut scorul pe care l-a obţinut la alegerile prezidenţiale.

Cum aţi caracteriza acest scor?

FG: Încurajator, dar nu şi satisfăcător din punctul de vedere al meu şi al echipei mele. Deşi a fost un rezultat istoric, respectiv cel mai mare procent pe care PNL l-a obţinut în municipiul Arad,  suntem încă departe de ceea ce ne-am propus să obţinem. Dacă nu vom reuşi să demonstrăm oamenilor că au de ce să-şi pună încrederea în noi, niciun rezultat „istoric” nu o să ne ţină de cald.

Luptă cu „veteranii”

Florin Galiş are de înfruntat, la alegeri, trei contracandidaţi care ştiu, din proprie experienţă, cât de cald sau rece este scaunul de preşedinte : Mihai Calimente, actualul preşedinte interimar, Sever Jurcă, fost preşedinte ales, dar invalidat de Bucureşti, ajuns, ulterior, interimar şi Gavril Popescu, tot fost interimar.

A.D.B.