Reţeta pentru schimbarea la faţă a României este simplă şi se află la îndemâna tuturor. Chintesenţa acestei reţete poate fi definită printr-un substantiv extrem de banal: normalitate. Ar fi suficient ca ţara asta să intre în „zodia” normalităţii. Mai limpede spus, mersul lucrurilor să fie unul firesc, aşa cum presupune natura unei democraţii autentice, sănătoase, nicidecum denaturat.

Uniunea Social Liberală este o ameninţare cât se poate de serioasă pentru PDL. Că aşa stau lucrurile, ne-o demonstrează insistenţa agasantă cu care voci din partidul de guvernământ prorocesc destrămarea alianţei social-liberale.

De multe ori, mă întreb dacă mai există democraţie la noi. Probabil, unii dintre cititori sunt deja iritaţi. Cum să nu avem democraţie, din moment ce avem pluripartitism, alegeri libere, dreptul de a huidui, vorba lui Gabriel Liiceanu... Atunci, poate că ar trebui să reformulez. Şi să mă întreb ce fel de democraţie mai e şi asta. S-a luat în zeflemea, illo tempore, „democraţia originală” a lui Ion Iliescu. Dar, oare, „democraţia” lui Traian Băsescu de ce natură este? Cum am putea defini democraţia în care preşedintele pune Constituţia sub oala cu ciorbă?

Blaga a pierdut doar o batalie

Convenţia Naţională a PDL a fost, la urma urmei, o confruntare între Vasile Blaga şi Traian Băsescu. Emil Boc nu a contat în această ecuaţie decât ca substitut al unui preşedinte de republică blocat de Constituţie să fie, de drept, şi preşedinte al unui partid.