Pentru Arad este absolut neonorabil ceea ce se întâmplă cu UTA. Şi asta, deoarece Aradul n-a fost un oraş oarecare pentru fotbalul românesc. Dimpotrivă, a însemnat mult, atât înainte de război, cât şi după, când s-a înfiinţat UTA (ITA).
Disponibilitatea de a râde este, fireşte, un semn de sănătate, de echilibru interior, de tonus vital. Plăcerea de a trăi, cu alte cuvinte. Mă refer însă la un anume fel de a râde: sănătos. Şi, fireşte, conştient.
Datoria oricărei administraţii locale este de a servi interesele cetăţeanului. Cele materiale şi cele spirituale, deopotrivă. Din păcate, se plusează mult pe investiţiile materiale. Se fac drumuri şi se taie panglici la drumuri. Se extind reţelele de apă şi de canal.
Conducătorii Bătrânei Doamne se pregătesc de insolvenţă. Şmecheria legală, prin care pot trage de timp şi amâna plata unor datorii. Perioadă de timp în care se pot (re)organiza. Întrebarea se pune, în ce formă ?