Daca s-ar pune problema de alegere constienta in iubire atunci s-ar ignora faptul ca iubirea nu alege, ea este fulgeratoare si nu tine cont de bariere. Partenerii care se intalnesc in iubire la un moment dat, sunt atrasi unul de celalalt si se completeaza reciproc acolo unde au senzatia ca le lipseste ceva. Nici unul dintre noi nu se simte in totalitate adecvat iar cand gasim un partener compatibil este ca si cum am umple golurile din noi.
Te simti atrasa de barbatul acesta datorita uniunii pe care o creati impreuna. Cei doi parteneri se intalnesc si creeaza o relatie care este un intreg si care se bazeaza pe un vis comun despre cum va fi viata pe care o vor petrece, un viitor spre care cei doi se indreapta impreuna.
Acesta nu este un vis oarecare, ci este un vis despre cum cei doi parteneri doresc sa devina mai impliniti, mai completi in viitor. In prima etapa a iubirii ne gandim obsesiv la persoana iubita, vedem doar ceea ce este viu colorat, partea frumoasa, acest gen de comportament ducand in cele din urma la ceea ce se numeste dragoste romantica. In aceasta etapa iubirea uneste cele doua suflete facandu-le sa pluteasca pe nori albi pufosi, de aici si vorba “Sunt cu capul in nori…”.
Dragostea romantica nu are neaparat legatura cu relatia de lunga durata. Simptomul cel mai evident ca ne-am trezit din “indragosteala” este manifestat atunci cand ne uitam la partener si ne intrebam: “Ce a fost in capul meu, nu avem nimic in comun, persoana aceasta este total diferita de mine, este la polul opus mie”.
De regula acest lucru se intampla cand observam diferentele dintre noi ca fiind in competitie si nu complementare. Nu uitati cum a inceput totul… Partenerii se completau la inceput pentru a sfarsi in timp concurand unul impotriva altuia. De aici pana la a te intreba cum te-ai procopsit cu o astfel de relatie nu mai este decat un pas.
Trimite articolul
X
cris says: cred ca toate femeile au in adn controlul asupra barbatului, ,,, este un fel de combinatie intre ” te iubesc dar daca te pot controla putin, de ce nu?
